Posta dintre doua lumi

Ma trezii dis de dimineata, constiincioasa cum sunt (deh, ma trezi fiica-mia, la 6.30, ora la care ea e in miscare cu piciorusele ca o morisca in patutul ce se clatina constant, fix la aceeasi ora) cu planu in minte de a face un drum pana la posta….treaba importanta (revin asupra ei).

Pana la posta faci 3 statii cu autobuzu. Acum imi calculam varianta optima, cu Adnanuta pe jos sau singura cu autobuzul sa ajung in timp util inapoi ca isi va cere drepturile in curand de papa.

Am ales varianta mai libertina, de a imi lasa odorul acasa asteptandu-ma, (cu bunica, nu va ganditi ca e asa de independenta sau eu asa de …ahtiata de drumuri solitare) ocazie cu care mai admir si eu un copac sau o bucata de cer fara sa mai am in vizor o Adnanuta, si in maini un carut cu Adnanunta, impingand.

Care-i treaba cu posta ?

Cu cateva zile in urma  ma dezumflasem pentru a doua oara in fata  cucoanei  de la banca, atot-detinatoare de chei in drumul meu spre prea-dorita casa ca-mi puse sub nas dosarul respins pentru mirificul program Prima Casa (prima oara din motiv ca eram proprietareasa…sau orfana de tata-pentru statul roman e totuna- iara cand statul s-a trezit sa faca diferenta hopa, stai c-al doilea motiv : esti in maternitate si tre sa vedem care e treaba cu indemnizatia, scade or nu scade).

Ei in cursul acestei inhibari de vise si sperante, iata ca o raza de soare imi gadila genele prea plecande de atatea nopti intrerupte de preasfantul alaptat : bunicul meu nascut in 18..toamna, nu glumesc, nascut undeva prin 188si ceva, imi intinde un potzpai de banuti/, bani ce ar putea constitui un avans pentru un credit normal, caci pentru prima casa se pare ca as fi prea proprietara sau prea mama sa ma incadrez deocamdata. Cum adica, imi trimite ?de pe lumea cealalta ?pai hecatarele de pamant confiscate de catre comunisti acu is inpoiate in bani mostenitorilor. Pe scurt !

So, mergeam la posta cu tzidula foarte importanta in care imi dadeam acordul asupra valorii estimate pe pamant de catre un evaluator. Deci, treaba importanta.

Intru in cladirea imperioasa a postei romane. Inca de la intrare, avui impresia ca ma duc sa ma intalnesc cu bunicu pe lumea celalata. O patura imbacsita de vremuri grele trena pe un suport metalic la intrare pe post de cortina, adica o cortina care sa ce ? probabil care sa atenueze impactul resimtit de catre client la contactul cu aceast univers al functionarilor prizonieri intre doua ere : comunista si capi../postcomunista.

Decorul continua : in stanga un hectar de spatiu gol, hai sa nu exagerez, un pogon de spatiu gol in care triumfau niste flori in ghivece pe jumatate muribunde…atat !deci in cluj, metru patrat de teren in cartierul nostru e undeva in jur de 1000 euro, iar florile noastre la granita intre doua lumi  posedau un pogon de teren.

Ok, in dreapta un spatiu de cel mult 3 mp, umplut cu pensionari, cupoane, studenti somnorosi, cersetori, doamne cochete cu emotiile in glanda pentru intalnirile de peste zi, mamici mirosind a lapte…toti, toti coada la UN SINGUR GHISEU.

La ghiseu, eeeei, la ghiseu era EA, atotputernica functionara, angajat in posta tastand la calculator cifrele enorme de pe cupoanele pensionarilor cu cate un deget micut si delicat dar cu o voce foarte ferma :

-Tataie, iara ai gresit formularul (omul trimitea niste bani prin mandat postal), pai nu ti-am zis io ca la persoana juridica !dumneata esti persoana fizica !Tre sa completezi altul !

-Da, nu va suparati, am toate datele aici, nu puteti sa……

-N-auzi tataie ?io nu ma supar da nu pot trimite asa…Hai, urmatorul !

In timpu asta, sa fi fost vreo 10 minute, coada crestea si se dezvolta armonios cu pensionari, doamne cochete si alea, alea. Ei, minune !Se deschide ghiseul de pensii !Mai exista un ghiseu functional, e drept de la 10, dar functional in domeniul florilor muribunde.

Dar functionara noastra constiincioasa : NU ! Stati aici ! sa va dau pensiile !

Colega ei ?-Si eu ce fac draga ?Haideti toata lumea cu pensiile  la ghiseul MEU !

Functionara atotputernica : -Cine a stat pana acum aici, aici sa ramana ca va dau EU pensiile.

Si uite asa urmeaza un mic circ intre colege : ia pensia/da tu pensia/ba eu/ba eu !

Si  se mai scursera vreo 10 minute.

Se terminara  pensionarii de la ghiseul atotputernic cu functioanara atotputernica.

Intre timp un domn in toata firea proaspat intrat in posta dintre doua lumi incerca marea cu degetul:- eu am doar un plic…se poate ? Si coada intr-un glas impreuna cu mine ca membru alaptator al cozii :Nuuu ! stati la rand !

Acu intervine mecanismul care se cheama coping de rastriste : hai sa comentam si noi !io ma gasii cu domnul in toata firea sa ne dam cu parerea de rautatea functionarei, de lentoarea de melc cu care se misca, de saracu pensionar care se chinuie de un ceas sa completeze un mandat postal….

Moment de defulare al cozii : pensionarul cu sudorile pe frunte, de parca daduse un examen, se intoarce la ghiseu cu formularul verde, poate, poate are noroc si de data asta scapa de inchisoarea postei dintre doua lumi. Atotputernica :

-Iar ?Iar ai gresit tataie !Pai nu ti-am spus sa nu pui si adresa persoanei juridice ?

-Da e o greseala asa mare ?nu puteti trece peste?

-Nu pot ca doara de-aia ti-am spus. Si-apai ai gresit si o cifra. Trebuie altu din nou.

La care domnu in toata firea initiaza scurgerea veninului cozii:

-Domnita, nu te supara!dar l-ai chinuit pe saracu batranel de l-ai stors de vlaga. De-o ora il tii pe el si pe noi asisderea !Da fa-ti doamna treaba si nu te mai repezi la oameni ca o vipera !

-Io imi fac foarte bine treaba. Ce ?aveti chef de cearta ca io n-am !

-Ba io am !ca nu mai pot de nervi !!!stau de o ora sa pun un plic !da-o in masa in cur de treaba !si se uita spre mine cu care carcotise sa zic si io ceva. Si particip si io :

-Asa e dom’le ca posta romana o sa dispara !nu putem permite asa ceva ! tre sa fii competitiv ca sa ramani pe piata !si io stau aci de o ora si ceva si ma asteapta un copil acasa sa il alaptez.

La care, un tanar ce citea dintr-o carte bisericeasca din fata mea imi ofera locul sau si zice evlavios:

-Platon spunea acu 324 de ani : cand oamenii inteligenti stau deoparte, ajung sa ne conduca toti idiotii !!!

……Amin !

Si coada se potoli.

Eu imi pusei confirmarea valorii potzpaiului de pamant de la bunicu in mana functionarei atotputernice, multumii tanarului evlavios si iesii cu patura anuntatoare de vremi de rastriste fluturand desupra capului.

-Am facut-o si pe-asta !

Adnana o gaseam apoi peste un sfert de ceas, linistita ca mama ei ii puse o caramida la temelia casutei ei. Sa vedem de cate paturi si functionare atotputernice tre sa mai trecem in drumul nost spre  CASA.

Please follow and like us:
This entry was posted in Prezentul ne-efemer.... Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *