In spatele ochilor

Daca privesti in spatele ochilor unei femei de varsta tineretii coapte  descoperi un crang de intelesuri in toate limbile diferite ale celulelor din care au fost plamadite pasiunile si caderile ei.

Nu contenesc sa ma minunez de  perfectiunea capacitatii  mintii mele de a uita si de a imi recladi sufletul de femeie.

Cu mult inainte sa o cunosc pe fiica mea, am visat la emotia ce imi insoteste drumul ei de azi.

Cu mult mai mult inainte de asta, am cunoscut incrancenarea de a spera sa iubesc….iubirea citind cand aveam vreo 10 ani Dimineata Iubirii de George Sovu.

Si in aval de aceasta incrancenare mi s-a intamplat, nu o data, sa vreau sa ocrotesc in palmele-mi facute caush, valuri efemere de regasiri de suflete.

Fiecare apus de iluzie, fiecare zbor frant, fiecare idee spulberata, fiecare drum inchis, fiecare ipoteza respinsa m-au luat din mine de fiecare data si m-au redat mie, recladita, carpita pe versanti cu praf de stele stinse.

S-au rostogolit in mine, rand pe rand cu colturi ascutite ale rebuturilor prelucrarii viselor de aspiranta la a deveni ceea ce eram.

M-am ratacit adesea, abatandu-ma in desertul angoasei mele, intrebandu-ma de ce ?de ce ma tulbura atata singuratatea in izbanda si infrangeri?de ce atata gri pe cerul mare al incertitudinii ?

Si de fiecare data am revenit cu puteri noi  de a-mi ierta deznadejdile si de a ma repune pe cale.

Si ciclul se relua : emotie, iubire, iluzie, zbor frant, tulburare…regasire.

DAR.

O lumina crescanda de la intensitatea unor licurici in iarba pana la soarele reflectat intr-o mare linistita, se asternu inlauntru peste toate campurile de batalii launtrice si dintr-o data cerurile mintii mele se deschisera : liniste, albastru de azur, miros de ocean limpede, briza usoara adiindu-mi usor pe tample.

Fiinta mea ca o fantana cu ape colorate intens, uneori strident de atata dor de soare se oglindeste acum luminos in izvorul de viata curat si cristalin din ochii fiicei mele.

Am gresit cand am spus ca un copil te absoarbe cu totul. Pe zi ce creste ea, DE FAPT :

Copilaria ei e reintoarcerea mea din ratacirile fiintei mele spre o Mecca nevazuta.

Ea m-a adus pe mine inapoi mie cu zambet plin si cu pofta nebuna de viata.

Inchin un pahar de roua pentru toate mamicile cuminti din lume care au visat si ele asemeni ielelor sa danseze nebune intr-o noapte de mai !

Please follow and like us:
This entry was posted in Prezentul ne-efemer..., Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *