Copiii te vindeca de egoism

Inainte sa …(o Doamne!deja viata se imaprte inainte si dupa Adnana) devin mama, auzisem pe cineva spunand ca atunci cand ai un copil e ca si cand ai avea sufletul in doua trupuri.

O voce a mintii mele spune:

„-Ho, nu te mai crampona atata cu mamicitia ta cu tot! Dragoste in sus, dragoste in jos!Mai lasa copilul ala sa respire si mai fa si tu ceva pentru tine!Nu vezi ca puti a lapte, vanilie si cantece de leagan!Mai pune mana si tu pe-un stilist ceva!”

In contrapartida, ca sistola si diastola cum functioneaza mintea mea mai tot timpu, de-asta am maaaari dar mari probleme cu luarea deciziilor (daca e sa ma pui sa aleg intre bluza gri cu guler si bluza albastra cu guler, mai bine ma pui sa ti-o crosetez), o alta voce striga:

„-Trebuie(ar fi preferabil, pardon!nimic nu trebuie pe lumea asta-zise un gand in subsidiar) sa imortalizezi in toate formele posibile acest crampei de existenta senina!”!

„ Sa pictezi orice zambet al ei cu cuvinte de granit pe poarta sufletului  tau spre orice noua experienta ce-o vei avea de acum incolo!

Sa incapsulezi orice chicot de bucurie in causul palmelor tale si sa-l pecetluiesti acolo cu  linistea zborului de pescarus.

Sa incifrezi fiecare silaba noua in gramatica iubirii ce-o presari in calea devenirii ei.

Sa sortezi cu zabava si migala nuantele mirosului pielii ei in petale de catifea asternute in cotloanele sufletului tau.

Sa brodezi gesturile ei zglobii pe-o panza de matase pe care i-o vei asterne pe frunte in  momentele ei de cadere de mai tarziu

Sa pui de-o parte jocul ei de-a –v-ati ascuns  pentru clipele de deziluzie de mai tarziu.”

„-Bine, bine iara te-ai pus la taifas cu himerele tale!vezi mai bine unde ti-i penseta aia, ca in curand ti se vor fi adunat genele cu sprancenele de-atata reverie searbada!”

Please follow and like us:
This entry was posted in Prezentul ne-efemer.... Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *