Tu si eu

Lumina anormala si frumoasa din zilele acestea imi declanseaza automat filmul Prieteniilor.

Filmul a caror personaje sunt oamenii ce au poposit veritabil pe banda rezonantei sufletului meu.

Nu stiu (altii cum sunt) daca voua vi s-a intamplat dar mie, una, imi vine sa ma imprastii in patru zari sa caut oamenii pe care ii iubesc si sa le daruiesc macar un suras de multumire.

Iarasi, nu stiu cum se face dar cred ca traim sute de epoci intr-o viata, in sensul reperelor ce se schimba in viata noastra (epoca studentiei, epoca primului job, epoca Dudu, epoca Mudu, epoca lunii de miere, epoca lunii de fiere, epoca ascensiunii profesionale, epoca decadentei morale, epoca etc.)

Ei, in fiecare epoca din asta exista un personaj central, din soiul alora pe care-i suni sa le ceri o povata, sa ii incanti cu o surpriza(ti-am spart scrumiera din Corfu cand am dormit la tine), sa ii certi(ca si-au pierdut noptile in cluburi si nu si-au vazut de teza de doctorat), sa le deschizi usa cu drag la 3 noaptea cand te suna ca nu pot dormi de nush ce ganduri….

In fiecare prieten din asta iti pui toate sperantele ca poti iesi in siguranta afara din tine.

Si fiecare fascicol de lumina filtrat de frunzele ruginii ale copacilor de pe strada unde ma plimb cu micuta mea imi inducea cate un flashback de genu:

…povestile despre iubiri perene si intrebari fara noima de pe scara de incendiu din internatul liceului;

…plimbarile in cimitir(!), incercand sa masuram cu fiecare pas intelepciunea posibila a celor ce nu mai sunt;

…pregatirile indelungi (schimb de haine, probe de machiaj, postul negru) din ajunul discotecii de sambata;

…imbratisarile sincere intre doua prietene in holul unui spital (un anume spital, stiti voi care);

…morcovul si ceapa primite ca pe caviar in oficiul caminului studentesc in completare la supa de spaghete;

…zorii zilei acompaniati in sala de lectura in ajun de examen la o cafea amara impartasita intre doua prietene;

….joggingul, plimbarile nesfarsite intre doua prietene in cinstea uitarii Ultimei Tigari(zadarnic asteptate sa fie ultima!);

….noptile imbacsite de fum si cafelele tari si frematande de zorul de a termina proiectul pentru niscaiva conferinte studentesti;

….serile de dupa job din ce in ce mai rare in care puneam la cale viitorul firmei;

…stresul impartasit intr-o camera de hotel, de unde preparam marete concluzii pentru exerctiile de teambulding

….tot mai rarele si mai pretioasele confesiuni cu cei ramasi pe banda rezonantei sufletului si cu cei ce vor veni

DAR

Aseara, pret de o clipa toate amintirile prieteniilor m-au strafulgerat din privirea uimitor de patrunzatoare a micutei mele care, parca, imi scormonea sufletul cu ochii ei mari si negri, umbriti de genele-i lungi:

Noi suntem doua fiinte diferite , mami, asa-i?

Tu si eu.

Please follow and like us:
This entry was posted in Prezentul ne-efemer.... Bookmark the permalink.

9 Responses to Tu si eu

  1. Pingback: Năbădăiosu` şi muzica « Cristian Dima

  2. Pingback: Zâmbesc. Ce îndrăzneală! « Blogul lui Teo Negură

  3. Satirikon says:

    Stii ce se spune totusi? Cu cat cunosc mai mult oameni, cu atat imi iubesc mai mult cainele – intelegi tu semnificatia 😉

  4. Pingback: Fugarul « Cristian Dima

  5. Pingback: Poveste de vis (13) « Blogul lui Teo Negură

  6. teonegura says:

    Ochii mari si negri umbriti de genele lungi, cum spuneai, ma duc cu gandul la faptul ca ai o fetita foarte frumoasa, sa-ti traiasca! 🙂
    Despre prietenie, ce sa zic? Sunt multe multe de spus, dar mi-a placut inceputul 🙂 Si eu le zic in fata, uneori se supara, dar cei adevarati ma iarta si ma pretuiesc ca pe-un prieten, asa nadajduiesc 🙂

  7. floungureanu says:

    Asa este, am o fetita ffff frumoasa. Asa se zice, cel putin. Eu ma bucur si sper sa fie sanatoasa.
    Cu adevaru asta, e relativa treaba.
    S-auzim de bine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *