Despre curaj, carti si balegar

Omul imprumuta lumina si mirosul
mediului in care traieste si isi desfasoara activitatea. Cu atat mai mult cand
vorbim despre mediul in care s-a nascut si a facut primii pasi,caci acela
devine cel mai semnificativ cu putinta.

La locul unde ne-am nascut ne
raportam durerile si fericirile de mai tarziu.

Adicatelea, daca ai avut norocul
sa te nasti si sa cresti printre biblioteci, a carte vei mirosi, toata viata
ta!

Daca ai avut
norocul sa te nasti si sa cresti printre cozi de vaci, a balegar vei mirosi,
toata viata ta!

Oricum, modelele celor cu care
interactionam frecvent ne influenteaza mult mai mult decat ne-ar placea sa
credem:

Daca in gasca de prieteni, exista
un obicei al barbatilor de a-si duce sotiile la restaurant o data pe luna, si
tu vei face intocmai.

Daca suratele din gasca ta merg o
data pe zi la coafor, tinzi sa o iei ca pe o norma de indeplinit ,iara coafatul
acasa il vei percepe ca pe o abatere.

Se pare ca, mai mult decat ne-ar
placea sa credem, psihicul nostru, in cautarea echilibrului, se hraneste din
aprobare sociala, iar aprobarea inseamna similaritate (sa fiu la fel ca altul).

In copilarie, imi placea la nebunie
sa rinesc(sa curat
balegarul) la vaca. Vorbesc foarte serios!Aveam o satisfactie imensa cand
terminam si vaca se putea desfata in liniste pe uscat(nu in baltoaca de urina).

E drept ca ma trezeam de multe
ori in fata unui public imaginar(pe gramada de balegar) cuvantand nush ce
discursuri-mozaic presarate cu intelepciune de taran roman. Mama se minuna de
jocurile mele trasnite si de zabovitul prelung in fundul curtii (unde ma smteam
in siguranta cu audienta mea imaginara sub cerul instelat adesea)

Cand am mai crescut, ca tot
adolescentu’ ma simteam tare diferita de cei din jur. Tindeam spre ….nush ce
pajisti linistitoare de ganduri. Parca gandurile se invarteau intr-un mixer de
neoprit. Si tot cautam o linie de sosire in care sa imi sterg sudorile fruntii.

Intre timp am aterizat din
Baragan, in cetatea Ardealului unde aveam sa aflu ca tot diferiti erau si
oamenii aia fata de ce trebuia sa-mi fie mie grup de apartenenta. Mi se parea
oarecum, ca aspirantii la statutul de psihoterapeut ce trateaza anxietati si
depresii nu prea miros a…balegar, ci mai degraba a carti. (Intelegeti, sper
substratul). Sau daca mai pastreaza cei ca mine, mirosul de balegar in suflet,
trebuia neaparat sa ma asez cu ei la o bere pe terasa la Cin-Cin sa ne
deconspiram usurati originile.

Deci, vrand, nevrand tot la cei
similari noua batem la 3 noaptea la usa(apropos de ce scriam in articolul
anterior), sau la cei ce sunt atat de opusi incat ne-ar completa (conform
teoriilor atractiei).

Ce vreau sa spun, insa este
faptul ca iti trebuie al naibii de mult curaj sa iesi din randurile
contingentului si sa iei alta cale, decat cea pe care o urmeaza cei ca tine.

Si daca o vei face, contingentul
din care ai iesit iti ramane imprimat pe ulitele sufletului si mai mult decat
atat, contingentul ala cu vaci sau biblioteci e fundatia a ceea ce esti si vei
fi.

Zambesc.

Soarele tarziu de noiembrie ne
lumineaza pe toti.

Atat pe cei care raman cat si pe cei care au
curajul sa iasa din…”normalitate”.

Cat de aspru sunt judecati cei
parasesc  conditia de „a lu cutare”?si la
ce renunta cei ce parasesc teritoriul balegarului? Ce castiga ei, in schimb?

Intr-un alt articol…

 

 

Please follow and like us:
This entry was posted in Prezentul ne-efemer.... Bookmark the permalink.

7 Responses to Despre curaj, carti si balegar

  1. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 42) « Blogul lui Teo Negură

  2. Pingback: Iubire vs. Gelozie « Cristian Dima

  3. teonegura says:

    Excelent, Flory, nici nu ai idee cat de mult mi-a placut, cat de bine mi se potrivesc randurile tale, si cat de pregnant mi-s intiparite-n destin… Iti multumesc mult, astept cu nerabdare articolul urmator 🙂

  4. floungureanu says:

    Cu atat mai mare mi-e bucuria cand stiu ca cineva cu suflet frumos ca al tau se regaseste in randurile mele!
    Nici nu ai idee cat de la fix a venit feedback-ul tau.
    Multumesc!

  5. Pingback: Năbădăiosu şi… pac,pac « Cristian Dima

  6. Pingback: De dor nebun de tine « Blogul lui Teo Negură

  7. Pingback: Lumină « Cristian Dima

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *