La inceput de devenire

 

 

 

 

Un fragment din adolescenta tarzie, dupa
terminarea facultatii, dintr-un camin de nefamilisti, incercand sa-mi adun
gandurile dupa primele zile de serviciu.

Mă izbesc de stânci
colţuroase, nevăzute dar dureroase. Şi dacă le-aş putea localiza să mă feresc
de ele cu mai multă agilitate, dar oriunde aş apuca ele mă întâmpină mereu
renăscînd în calea-mi şi ucigându-mi cu fiecare străpungere cheful de viaţă. E
un sfârşit îndelungat, demult a încetat să mai fie un început. Şi totuşi mai
răzbate de undeva, dintre munţi, o lumină palidă, ajustată de umbririle
copacilor desfrunziţi şi goi ca sufletul unei ierni întârziate.

Un dor aspru ca un suflu de crivăţ năpastuit de vremi îmi
împresoară inima mică şi contractată ca un sloi de gheaţă. Imaginea unui curs
lin de sânge cald inundă toată această gamă de culori îngheţate în era glaciară
a unei vieţi de copil năpăstuit de soartă.

Un sătuc departe, foarte departe izbăveşte parcă şi el cu fumul ce se
împrăştie răbdător spre  marea boltă
cerească croinu-şi o cale lactee personalizată pe care dacă te încredinţezi că
dăinuie în sufletele celor ce şed liniştiţi la gura sobei, ai spune că armonia
naturii ne poate imprima liniştea unei armonii gemene în rânduiala lumii.

Şi nici prea târziu, nici prea departe şi ea, mirifica regină a nopţii mă
îndeamnă să urc pe fagaşuri nebănuite ale gândurilor adunate în capete de plumb
molipsite de gustul năclăit al banilor.

Mă întreb, nu fără surprindere cât voi mai dăinui în această beznă a
conştiinţei, în care mi se pare că înot fără vâslele voinţei????

 

 

Please follow and like us:
This entry was posted in Incercari adolescentine. Bookmark the permalink.

6 Responses to La inceput de devenire

  1. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 43) « Blogul lui Teo Negură

  2. teonegura says:

    Flory, mie imi place mult de tot cum scrii, sincer, vaslele alea ale vointei de multe ori imi par si mie scapate-n miluri, sau cufundate prea adanc in ape tulburi…

  3. floungureanu says:

    Hei, Teo, ai dreptate sau chiar daca n-ai mai bine suna asa. Textul l-am scris inainte sa ma arunc in ape adanci unde am invatat mai apoi si sa inot nu numai sa vaslesc. Cu alte cuvinte, foarte importanta mi-a devenit atitdudinea, gratie jobului de care vorbesc. Si acum sunt, dar in acest text eram disfunctional de negativista.

  4. Pingback: La mulţi ani, Teo Negură! « Cristian Dima

  5. Pingback: Căldura trupului « Cristian Dima

  6. Satirikon says:

    Ar trebui sa te apuci sa publici memorialistica asta! E prea veridica si izvorata din sufletul curat si inca sentimental al omului actual!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *