Tarzie regasire

Posted by on January 14, 2011

In toiul convalescentei copilei mele ce sufera de puternice mancarimi de la nabadoiosul varsat de vant ma trasni un insight ca un fulger in noaptea deja alba  de nesomn.

Cati dintre noi avem langa noi persoanele semnificative, cele pe care le iubim?

Adicatelea, cati dintre noi isi mai permit minima conditie de a fi linistit alaturi de cei dragi?

Dar cum stabilim care sunt cei mai dragi?si unde tragem linie intre semnificativ si nesemnificativ?adica , daca nu avem acelasi sange, tragem linie?sau daca as putea trai rezonabil fara el(ea) il eliminam din lista celor dragi?

Dumnezeu stie!adica subiectiv se stie numai.

Cert e ca pe harta sufletului sunt trasate cateva noduri centrale, de unde deriva alte zeci,sute de retele pe care ni le construim de-alungul vietii.

Eu una am stabilit  dupa criteriul sange ca cei mai iubiti ai mei pamanteni sunt in numar de 4. Nici mai mult nici mai putin.

Si din astia 4, cu 2 ma vad zilnic, iar cu doi ma vad o data sau de 2 ori pe an.

Mi-am strans genunchii la piept(imaginar caci trebuia sa o tin pe fiicamea in brate, altfel sarea ca un arc daca o asezam in patut)si mi-am dat seama ca…ca ce?

Ca sunt foarte dezamagita de neputinta mea de a imi vedea pe toti cei 4 cei mai iubiti pamanteni ai mei de cate ori mi-ar fi dor de ei, sau macar lunar, sau bilunar…

Mda….

Si care e cauza?de ce nu se poate?

Sigur, ca unii dintre voi veti zice:

-„ei si?eu daca mi-i vad pe toti ai mei zilnic si nu ma simt cu nimic mai castigata caci fiecare ma impovareaza cu problemel e si lipsurile lor?”

Sau

-„nu conteaza ca nu-i vezi, important e ca sunt bine, sanatosi fiecare dintre ei”

Revenind, mi se pare ciudat si trist sa fii nevoit sa pleci la sute-mii de kilometri distanta sa poti sa traiesti rezonabil si sa lasi in urma privirile lacrimande ale celor dragi.

Multi dintre noi suntem in situatia de a ne cumpara posibilitatea de a ne umple cosul la supermarket cu pretul despartirii de mama sau tata sau fiica sau sot sau…

In ce ne vom fi transformat oare intr-o tarzie regasire?cand fiecare isi va contempla tacut celuilalt cutele fruntii intrebandu-se ce martori necunoscuti l-au alinat pe cel drag cand tu n-ai fost acolo?

Si inca sper intr-o mai timpurie regasire cu cei 4 cei mai iubiti pamanteni ai mei.

Ai vostri cati sunt si cat de departe fizic sunt de voi?

16 Responses to Tarzie regasire

  1. teonegura

    Ce buna intrebare, si cat de greu raspunsul… si dureros! Iubirea-i de mai multe feluri, sau, mai degraba, in acceptiunea mea, dragostea si iubirea sunt doua lucruri diferite, oarecum. Sigur, e numai o viziune, subiectiva, ca imi apartine. Port dragoste celor apropiati, prin sange, si e o dragoste pe care o numim drept filiala, insa iubesc o singura persoana. Se per total, e dureros sa stiu ca cei la care tin si cea pe care o iubesc sunt si departe, si foarte departe, fizic…

    • floungureanu

      Asa este, Teo, is de mai multe feluri a iubi-urile si, implicit modul cum se aseaza ele in construirea relatiei respective.
      Pana una alta, sa ne bucuram ca traim intru iubire si ca ni se mai si raspunde pe alocuri.

  2. Maria Postu

    E dureros ca se intampola asa…Visez noaptea ca cele doua fiice ale mele sunt amandoua acasa, in camera alaturata, cum au fost ani de zile, inainte ca una din ele sa plece la mii de km distanta, pentru ca in Romania nu se simte apreciata dupa cat a muncit si a investit in ea insasi.Ma doar enorm ca timpul a trecut, ma bucura ca se simte bine acolo dar ma doare enorm plecarea ei.

    • floungureanu

      Din pacate e situatia multor parinti carora nu le ramane decat sa se bucure de absenta copiilor in schimbul nevoii de a fi apreciati.
      Nu e firesc, totusi!
      Daca-as putea sa lupt cumva sa determin un alt curs al lucrurilor….

  3. Diana Coman

    Plecarile sunt de mai multe feluri. Cele in spatiu ranesc cel mai putin. Si uneori e nevoie sa pleci ca sa ai de unde te intoarce. De ce-ar trebui sa ni-i dorim mereu legati langa noi cat mai aproape pe cei mai dragi?

    • floungureanu

      Diana, e o observatie foarte buna. Poate ca in mine striga ceva traditii de cand traiam in trib, naiba stie…Am o fixatie cu a trai la gramada cu cei dragi, in lumea asta in care nu ne mai vizitam, nu ne mai cautam decat foarte rar.
      Pe de alta parte, intoarcerile devin din ce in ce mai inabordabile cand te gandesti la ritmul vietii celor plecati.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*