Despartire…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=en74D7nFhyc&playnext=1&list=PL5EDD3F190237A579]

Daca am cunoscut vreodata voluptatea deplina a durererii, am cunoscut-o in momentele in care ma desparteam de cel drag.

Sigur ca au fost despartiri mai mult sau mai putin zgomotoase, intense sau cu ecou…

Dar intodeauna exista una mare si apasatoare. Una care ciopleste din tine adanc si irevocabil.

Ca orice tip de suferinta, despartirea te pune la naftalina o perioada, iti aseaza creierul in spirt, iti parjoleste inima.

Mi-amintesc ca mergeam pe strada si mi se parea ca e intuneric tot timpul, ca totul e pustiu…parca inaintam intr-un desert smolit, fara sa intrezaresc linia orizontului.

Tanjeam cu ardoare catre un cer instelat, o privire anume sub care sa imi adapostesc ochii insetati…dar evidenta desertului in care inaintam imi striga ca „niciodata” nu voi mai putea retrai senzatia de potolire a setei de cel care, pana mai ieri imi patrunsese in minte, suflet si in trup.

Cum se topesc fara se te intrebe clipele in care traiati parca in simbioza! Si esti condamnat sa risipesti cu vehementa orice amintire a acelor clipe.

Iti este interzis sa te mai gandesti la cea care ai fost intr-un ieri in care erai „noi”.

Dar asa de tentant este sa te repliezi, sa te faci ghem si sa plangi in tine, sa iti aduni palmele si genunchii si fruntea intr-un punct in care sa mai ai voie macar un pic sa reinstaurezi acea entitate destramata”noi”.

Se zice ca e nevoie de dublul perioadei petrecute impreuna pentru a-ti reveni.

Intr-un fel, nu vei mai fi la fel niciodata…lasi o parte din tine acolo in spatiul interzis.

Inima te indeamna apoi , din cand in cand, mai ales cand ii este sete de viata vie, sa te intorci si sa sorbi din paharul nostalgiei dulci amarui.

Despartirea este prapastia ce ti se iveste in cale si te forteaza sa faci un salt atat de brutal incat o parte din tine ramane in urma. Dar tu, cea care esti in esenta ta vei dainui peste soarele si norii ce vor veni. Si nu, oricum.

Vei dainui mai puternica si mai intreaga ca niciodata!

Si stii de ce?pentru ca ai fost acolo, inlauntrul unei alte fiinte fata de care te-a despartit doar epidermele si istoriile de viata, v-ati contopit si te-ai intors in tine ucigator de singura.

Dar numai cine cunoaste aceasta singuratate postdespartire potea avea sansa sa devina un om intreg, cu conditia sa isi acorde ragazul de a sta o vreme in „umbra”…ragaz necesar pentru a te aduna si reconstrui intr-o fiinta noua…ca pasarea Pheonix.

Please follow and like us:
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

3 Responses to Despartire…

  1. Luka D says:

    Eu ii zic perioada de doliu.

  2. comsyna elena says:

    intr-adevar, superbe cuvinte… se vede k stii ce inseamna suferinta… sincer…am incercat si treaba cu “umbra”, m-a terminat mai tare :(… uneori simt k ma prabusesc mai tare k inainte …iar si iar si iar… pana cand?!

    • admin says:

      eheeei, draga mea, pana la ultima iubire, ca sa nu zic suflare; eu zic ca e o veste buna; asta inseamna ca inca simti , ca esti vie emotional, ca ai mult de oferit; va fi candva o perioada de asezare in care fie te-ai “copt” frumos si te vei simti completa, fie te vei inchista intr-o crusta de scepticism; de tine depinde ce vei fi:))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *