Din ce cauza?

Oamenii (iar oamenii) imi par a fi prin prisma temei de fata tare „de neincredere” uneori ca sa poata functiona normal.

Din basmele copilariei si a cartilor de aventuri de mai tarziu invatam ca trebuie sa fim corecti, verticali, de partea binelui, bine care inseamna adevar, onoare, lupta dreapta etc.

O, nu, nu. Nu ma intelegeti gresit, nu vreau sa inmultesc randurile gloatei ce condamna „eroii nationali” precum Becali, …a lui Bote(nu mai stiu cum o chema) etc.

Ci vreau sa inteleg impartasindu-va totodata uimirea mea descoperind minciuna sanatoasa sau mai corect spus certitudinea pripita care vine sa dea un sens controlului propriu asupra evenimentelor.

Exemplul o sa va lamureasca, nu va grabiti sa plecati!

„Ai vazut, de-aia mi-a dat nota mare la oral(examen) ca stiam ca la profu asta ii place sa fii nefardata”

Sau

„Copilul meu de 1 an a spus „pupu nani” si a pus papusa in pat sa doarma”

Sau

„Tu n-ai vazut ca toti care au viloace si masini tari nu-s cei care le-au facut pe bani cinstiti,ce sa mai?”

Ma uimeste de fiecare data o astfel de remarca pe care o aud spusa de fiecare data cu o atitudine sanatoasa de om care „stie el ce stie”, cu o atitudine care convinge de multe ori orice intervievator la un job, orice negociator de compromisuri in cuplu, orice vanzator de castraveti in piata.

Si adevarul este, cel putin la prima vedere, ca nu iti faci absolut nici un serviciu nici tie nici altora, studiind in profunzime cauzele „reale” care au dus la acordarea notei mari, la originea sunetelor scoase de copil, la cum s-au construit viloacele sau cum s-au facut masinile.Oamenii  sanatosi, optimisti, functionali isi decupeaza foarte rapid din realitatea eforurilor lor o realitate a lor, necesara eforturilor viitoare.

E absolut obositor si epuizant si deprimant, mai ales deprimant sa te tot intrebi, oare de ce dracu mi-a dat ala nota mare(presupunand ca nu prea studiasesi), oare de ce copiii altora vorbesc asa devreme iar al meu nu?, oare cum dracu si-au facut astia case, masini?(si eu nu pot).

Iarasi, o inteligenta suprema a sadit in noi ca sa functionam un generator de minciuni dulci care sa unga sistemul psihic in toata splendoarea sa. Ca sa „poti merge inainte”.

Psihologii numesc fenomenul asta :atribuiri interne vs atribuiri externe. Astfel, ca, de obicei, oamenii sanatosi psihic (nondepresivi) tind sa atribuie in exces cauzele succeselor lor insile.(Datorita pontului pe care l-am aflat am luat nota mare). Si invers: la esecuri dau vina pe cauze exterioare.(Am fost data afara pentru ca aveau ciuda pe mine sa nu le iau locul).

Ce ma uimeste in viata de zi cu zi este rapiditatea si intensitatea sigurantei de sine in identificarea cauzei succesului personal.

Si(nu ma spuneti)dar nu numai ca ma uimeste dar ma face sa ma dau cu capul de pereti si sa spun ca iar am ratat: nu adevarul conteaza, nu dreptatea, nu intensitatea eforturilor, nu seriozitatea, nu responsabilitatea, nu abilitatile, nu…Binele  ala din basme cu eroi care merg pe carari ocolite spre Mecca ci puterea de a Crede ca spui adevarul, ca ai dreptate ca depui eforturi, ca esti serios, ca ai abilitati si mai presus de atat :

Puterea de a crede in coerenta explicatiilor pe care i le dai constiintei tale pentru fiecare minut al existentei tale.

Puterea de a inchide cercul „de ce-urilor” mergand mai departe chiar cu un „a invata din greseli” precar.

Please follow and like us:
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *