Limite in disciplinarea copilului mic

De cate ori nu v-ati intrebat ca parinti cum sa procedez cu copilul meu astfel incat sa ma asigur ca va iesi ”om” din el?
Specialistii in educatie ne recomanda metode fel de fel, de la cele spartane(lasa-l sa planga pana se invineteste ca asa-l dezveti) pana la cele american style(ofera-i iubire cat poti de mult).
Dar iubirea ce i-o oferi include la pachet si limitele sau regulile pe care le urmeaza orice pretendent la titlul de om cu caracter.
Ne sunt date niste premise: bagajul genetic (aici is multe dispute legate de forta sa in devenirea umana), mediul in care creste(intre carti sau intre cai si vaci sau ambele/ bunicii/statutul socio-economic etc).
Ne mai este dat un nivel de toleranta la plansul copilului(unul dintre cei mai invocati factori stresori) ce poate influentat si el de alti factori(pauzele ce ni le permitem, temperamentul si „piticii” cu care venim in exeperienta de parinte).
Cum fac atunci sa ajung sa-l dezvolt pe copilul meu astfel incat sa ii fie cat mai lesne sa se adapteze la societatea in caretraim?
Sunt cateva conditii sine qua non pentru a-mi indeplini aceasta misiune:
• Trebuie sa fii conectat la universul copilului, adica sa fii capabil sa empatizezi cu starea lui de „criza”. Adica da din picior pentru ca nu poate izbavi sa scoata trotineta din iarba?da din picior ca vrea atentie?urla ca vrea ciocolata de pe raft?vrea in brate?
• Trebuie sa intuiesti comportamentul pe care il vei adopta pentru ca se potriveste pe cauza ce i-a generat „criza” si nu pentru ca iti este mai la indemana. Adica mergi pe distragerea atentiei cand vrea sa intre in cusca cu porumbei sau il inchizi in camera lui 10 minute pentru ca nu intelege ca nu trebuie sa intre in cusca cu porumbei? (Intuitiv as adopta distragerea atentiei; daca nu functioneaza insist pe alt scenariu de joc; daca inca nu functioneaza, ei aici e aici: il voi pedepsi pentru ca am obosit sau pentru ca nu intelege ca exista o limita?)
• Sa constientizezi nevoia de explorare a copilului limitand cat mai putin posibil folosirea interdictiei „nu e voie!”. Cum asa? Dupa multe incercari, am invatat ca folosirea frecventa a lui „nu e voie”duce la pierderea valorii acestei interdictii sau mai trist la incetinirea dezvoltarii cognitive. Mai mult decat atat, „efectul ironic” face ca problema sa regenereze peste un timp: „trebuie sa fie tare interesant sertarul ala unde nu am voie sa umblu, lasa ca il descoper eu o data si o data”.
• Sa determini copilul sa inteleaga ca exista in universul acesta plin de culoare, forma si sunete, anumite reguli ce au scopul de a-l feri de pericole pe de o parte si de a-l opri in a deteriora starea unor lucruri sau stari de fapt prin necunoastere, pe de alta parte. Aici intervine necesitatea lui „nu este voie” folosit cu precautie si urmat neaparat de „pentru ca…” si insotit neaparat de un ton ferm dar nu rastit. Aici intervine necesitatea pedepsei care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii de aplicare:
o Se formuleaza un tip de pedeapsa adaptat la temperamentul copilului (izolarea de spatiul de joaca, privarea de o jucarie preferata, retinerea in camera, ignorarea sunt metode „tolerabile” la majoritatea copiilor intre 1 si 3 ani)
o Se aplica imediat dupa comportamentul indezirabil al copilului si nu trebuie amanat cu nici un pret(o greseala frecventa a parintilor este de a ameninta cu pedeapsa si a nu o aplica, ceea ce determina implicit o neluare in serios a autoritatii acestora pe viitor)
o Se enunta cauza pedepsei foarte clar si momentul in care se termina
o Se evita pe cat posibil pedeapsa in prezenta altor copiii sau adulti din exteriorul familiei pentru ca, de obicei, se genereaza un sentiment de umilinta de nedorit, in special la copiii mai mari de 2 ani
o Se intareste regula , reformuland-o impreuna cu copilul dupa ce pedeasa s-a terminat
o Pe parcursul executarii pedepsei se va evita orice compromis sau prilej de induiosare
o Ambii parinti vor adopta o atitudine comuna pe perioada executarii pedepsei
o Lucrurile reintra in normal in momentul cand copilul da dovada ca a inteles consecinta incalcarii regulii respective.
Intotdeauna cel mai important lucru pe care trebuie sa il avem in minte ca parinti este dezvoltarea armonioasa a copilului nostru si abia mai apoi nevoia noastra de a fi ascultati ca parinti.
Din pacate, tindem sa ne lasam mult prea des prada frustrarilor noastre si sa incepem sa incepem redresarea stimei noastre de sine prin a deveni excesiv de autoritari cu copii nostri. Aici intra metodele total nesanatoase gen : inlocuirea pampersului cu olita prin administrarea de dusuri reci la fiecare abatere.(!!!)
La cealalta extrema, tindem sa ne asumam riscul eliminarii oricarei reguli din universul copilului de „prea mult drag” pentru el si asa ajungem sa ne supunem permanent dorintelor tiranice si haotice ale prea-iubitului nostru prunc.
Nimeni nu-si doreste sa contribuie la devenirea unor „umbre de oameni” ce nu indraznesc sa-si ceara bicicleta imprumutata inapoi sau dimpotriva a unor delicventi ce credeau ca li se cuvine totul .
Si totusi este o treaba foarte delicata sa fii acolo prezent, constient, atent cand se cere construirea constiintei celui sau celei careia i-ai dat viata.

Please follow and like us:
This entry was posted in Despre copii. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *