Despre armonia in doi

“-Te-am rugat sa ma bagi mai mult in seama; te-am rugat sa petrecem mai mult timp facand activitati comune;te-am rugat sa comunicam mai mult;te-am rugat sa iesim mai mult; te-am rugat SA MA VEZI!!!”
“-O sa incerc…”

Desincronizare de ritmuri individuale. Ea vede cerul in mov si albastru si parca si un munte proiectat cu varfu’n lateral printre norii mintii ei…
El vede…meciul de sambata seara de la 10…
Ea picteaza o dimineata de sambata cu aburi de cafea si paine prajita cu soarele-i mijindu-i pe retina si promitandu-i o zi colorata cu muzica rasetelor de copii din parc.
El se inveleste mai bine in patura moale caci ii e bine asa cum e in nemiscare si liniste totala, doar poate un desen animat sa-i zumzaie in fundalul camerei semintunecate, pavaza in calea soarelului crud de sambata de vara.

Ea se inconvoaie in viul unei lumi prea mult ravnite sa existe cu adevarat.
El se razvrateste impotriva unei lumi ce-i bate prea brutal la poarta sufletului.

Exista in banalul cotidianului farame de armonizare: iesirea de vineri seara, reglatul temperaturii in camera, condimentatul mancarii, alegerea tipului de cafea din supermarket si inca cateva conversatii accidentale uitate din nerecunostinta unuia sau a altuia, specifica vietii in doi.

Nu!!!!
Nu este nepotrivire! este incapacitatea de a fi in armonie cu tine insuti mascata in “el/ea nu ma face fericit!”.
O recunosc!
E aceeasi stare vasocasa de ceata pe suflet ce indeparteaza lumina si culoarea unei stari de bine indelung si cu migala construite si risipite azi de un vanticel de toamna.
E consistenta unui univers interior generalizat indiferent de conditia de angajat/neangajat intr-o relatie sau intr-o companie.
Este, da, o lectie neinvatata ce revine si revine neincetat , de fiecare data sub alta forma, pana cand ajungi in al noulea ceas sa te dai cu capul de pereti si sa te reconfigurezi intru evolutie.

Sincer, inca nu am inteles care e lectia mea. Dar stiu, o simt prin toti porii, zi de zi si simt ca daca exista un Profesor undeva nu ma iarta pana n-o inteleg in toata profunzimea si cruzimea adevarului ei.
Mi-e frica, oare?
Inca nu stiu.
Dar as face bine sa aflu cat mai curand.

Please follow and like us:
This entry was posted in Prezentul ne-efemer.... Bookmark the permalink.

4 Responses to Despre armonia in doi

  1. Didactica si profunda in intelegerea ei. Ca lectie. Ca vascozitate.Ca un neinvat reinvatat. Da-mi voie sa te apreciez si sa ma bucur ca te-am citit.
    Mai vin.

  2. simona says:

    Cuvintele tale iti ating sufletul… sunt pline de viata si trairi. Imi place foarte mult sa te citesc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *