Descarcare sau comutare

Intotdeauna am fost de principiu ca trebuie sa te exteriorizezi, atat la bucurie cat si la necaz. Ca emotiile intense si innabusite scutesc pe ceilalti de “zgomot” dar te otravesc incet si sigur.
Acum, sunt psiholog de formatie si cunosc (nu neaparat aplic) variate modalitati de descarcare, asa-zise supape.
Dar nu vreau sa umplu randurile celor atotstiutori care dau sfaturi facile:”fa sport!”; “mergi la un prieten bun si spune!” etc.
Ca om…spun la toata lumea tot. Cei dragi ma stiu. Cand am o veste mare, strig in tot cartierul, fie ca-i buna, fie ca-i rea.

Nu e bine.
Asa mi se spune de catre toti. Ce e mai interesant este ca atunci cand alegi aceasta modalitate de descarcare: prin “confesiune” catre tot poporul este ca toata lumea ti se pare initial, cel putin “experta” si “echilibrata”.
Apoi incepi sa observi ca exista o discrepanta majora intre ceea ce zic si fac la majoritatea.
“eu nu suport minciuna” dar de fapt toata lumea minte “ei, ce e mare lucru sa inventezi si tu un motiv ca nu poti sa faci, sa dregi?!”

E vorba despre adaptare.

Oamenii etichetati ca fiind “de succes” sau care se descurca in viata reusesc sa-si comute atentia pe ce este absolut relevant si functional pentru fiintarea lor in aceasta lume imperfecta.
Ei au inteles muuuult mai devreme ca nu toate bataliile sunt ale lor cum spunea cineva.
Si inca ceva. Liiceanu vrobeste in jurnalul sau despre o camara interzisa inlauntrul fiecaruia pe usa careia scrie pericol de moarte. Acolo nu trebuie sa aiba acces nimeni, nici macar tu insuti….
Hmmm, si eu care credeam ca intotdeauna trebuie aerisit totul pe interior, nu trebuie lasata sa intre atata lumina inspre toate subsolurile.
E clar insa ca “suntem nevoiti sa traim striviti intre imaginea noastra despre noi insine si imginea celorlalti despre noi”.

Please follow and like us:
This entry was posted in Prezentul ne-efemer..., Uncategorized. Bookmark the permalink.

3 Responses to Descarcare sau comutare

  1. Luka D says:

    Pana la urma in lupta asta ramanem tot singuri. Asta nu inseamna ca participarea celorlalti este inutila, insa zic ca roadele sunt orientate tot catre noi.

  2. admin says:

    Nimeni nu poate trai “integral” fara iluzii si mai ales fara iluzia ca nu e singur; dara realmente lupta e numai si numai a ta. Dilema este cu ceilalti: te intregesc sau te descompun cand li te arati?

  3. simona says:

    Ca intotdeauna… m-ai lasat fara cuvinte… Toata viata invatam…chiar si cum sa ne descarcam…
    Important e sa mergem mai departe… uneori cu orice pret 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *