Un notar cu atitudine…comunista

De provenienta sunt taranca din Baragan cu un anumit grad de expertiza in prasit tarlaua, cules recorta, mustuit strugurii. Drumurile m-au dus intre timp in cetatea Transilvaniei unde mi-am completat viziunea asupra vietii in una dintre cele mai prestigioase universitati din tara. Tot acolo am invatat ,cu greu ce-i drept, sa dau din coate, sa inteleg si sa aplic ceea ce se cheama atitudine proactiva, orientare catre client si ca rezultatele conteaza nu numarul de ore petrecut la lucru.
Am reinvat si aplicat ca realitatea e complexa, atat de complexa incat poti vinde frigidere la eschimosi iar clientul (manager de companie ori departament in cazul domeniului meu), dumniezaul nostru vrea sa auda numai despre aceasta parte a realitatii, adica despre SOLUTII si inca si pe limbajul lui fie ca-i de formatie tehnica, economica etc.
Am reinvat si aplicat ca nu ai voie sa fii obosit sau sa pari ca ai probleme (PROBLEMA???ce-i aia?) in relatie cu clientul; esti doar expertul amabil si niciodata deranjat de absolut nici o cerinta ori insinuare din partea clientului.

De o bucat buna de timp tot drumurile presarate cu rasete si plansete de copii, miros de scortisoara si mere coapte, in concluzie cerinta si nevoia de a-mi consolida o famile m-au adus intr-un orasel mic si linisit in care nimic nu pare sa fie clintit in ordinea lui molcoma.

Insa, deunazi mi s-a ivit ocazia de a scana si vibra la niste profunzimi mai putin placute ale linistii oraselului in care vietuiesc momentan.

Intamplarea are in centrul ei un personaj nebanuit de straniu in comportament pentru vremurile in care traim: un notar public.
Fusesem nevoita sa apelez la serviciile dansei (caci e vorba despre o domnuca in jur de 35 de ani).
In antecamera ma intampina destul de amabil o secretara:
-Ce doriti?
-O procura notariala legat de….bla, bla, stiti am si o ciorna ce ar putea sugera cum sa arate textul ei.
Usor nemultumita(nu banuiam de ce) imi ia ciorna si merge cu ea la domnia sa, doamna notar sugerandu-mi sa astept (in picioare).
D-na notar ii da aprobare sa intru pentru a-i explica (credeam eu)pe indelete solicitarea mea. Eu imi iau copila la subrat ,caci bebele mic de 8 luni din burtica nu-mi mai permite s-o port altfe,l si dau sa intru. Secretara imi face semn sa o las pe copila de 1 an si jumatate in antecamera sa astepte. Eu ii explic ca nu am cum.
Intru si incep sa imi explic nevoia mea de client.
-Stiti, este vorba despre o procura pentru a delega pe cineva sa ma reprezinte in sustinerea unui dosar la Autoritatea Nationala a…
D-na notar cu expresie dezaprobatoare, stramband din nas ca un profesor hotarat sa te pice din start:
-No, nu, nu, nu….nu e clar, imi trebuie ceva scris, asa nu pot…
Eu incerc sa inteleg care e sursa neclaritatii:
-Ok, atunci sa va spun pe indelete care e procedura si la ce pas ma refer pentru a formula impreuna, daca vi se pare ca nu suna bine…
Domnia sa, deja iritata, facu un semn cu mana ca un imparat ce-si alunga slugile, semn din care inteleg ca tre’ s-o cam intind,
-Nu, nu trebuie ceva scris.
Eu deja incurcata si picata in capcana, asumandu-mi rolul de cetatean umil al micii urbe cu care probabil e obisnuita, imi cer scuze sa apuc sa merg pana la caruciorul parcat in fata cabinetului de unde sa iau intregul dosar cu cei doi copii:unul la subsuoara si unul in burtica pe scari in jos…
Cand ma intorc gafaind cu dosar in dreapta, copil in stanga,copil in pantec, observ ca imi pierdusem dreptul de a mai intra in locasul preainaltei notarite.
Trimisese o subalterna sa ma preia. Isi arunca domnuca asta un ochi superficial peste dosar si-apoi ia un pix si o foaie si imi cere arogant:
-Ziceti!
-Ce sa va spun?sa va dictez textul sau sa va explic care este cazul?
Deja iritata:
-Catre ce autoritate?(desi autoritatea era scrisa cu litere mari atat pe dosar cat si pe ciorna mea)
-Haideti sa va explic care este situatia sa vedem cum putem formula textul, zic eu conciliant, intelegand ca vom colabora pentru a primi o SOLUTIE in calitate de CLIENT ce eram.
Ea da din cap dezaprobator deja rosie ca focul la fata.
In mine se zvarcoleau hormoni de sarcina si cele mai agresive injurii la adresa unui sistem comunist, imposibil de actual.
-Ok. Dvs, nu v-ati mai confruntat cu un caz similar?
Ea aproape oripilata de tupeul meu:
-Nu, haideti ziceti mai departe…
Dupa care aud urletele doamniei sale:
-Sofiiiiiaa, cauta dupa Suciu, ti-am zis!acuuuuum!ce stai in loc ca proasta?
O data cu falfaitul pliurilor fustei nervoasei subalterne roind spre biroul notaritei, secretara imi da un ghiont cu subinteles:
-Stiti, d-na notar nu suporta copii.

La acel moment, taranca din mine cu toti hormonii de sarcina si sudorile fruntii de la tinutul copilei in brate i-ar fi inmanat ferm si hotarat o sapa in spinare si secretarei si subalternei dar mai ales notaritei, drept satisfactie pentru serviciul oferit.

-Ok! dati-i pace!
Imi strang hartiile si dau sa plec.

La care subalterna:
-Stati!haideti ca incercam sa va ajutam!

-Ce?sa m-ajutati???doamna, eu sunt clientul care platesc un serviciu oferit de dumneata si de inaltimea sa notara.

Degeaba.
In perceptia functionarilor din orasele mici esti acelasi nenea Ionica, zilier la CAP.
Traiasca Romania cu mediul ei urban cu tot!traiasca si CLIENTII!Bine ca ne AJUTAM intre noi, ca de SOLUTII…ce sa mai zic?

Please follow and like us:
This entry was posted in Prezentul ne-efemer.... Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *