De vorba cu fiul meu nenascut inca…

cu-un-aer-rece-de-toamna-care-suiera-printre-copaci-si-imprastie-frunzele-de-la-picioarele-tale-ac-nemesmeda-03dbf18dddb007_03dbf18dddb007

Recunosc ca inima-mi ce bate cu putere transmite un tremur de neoprit mainii cu care tin stiloul(metaforic) in aceste clipe presarate cu iz de frunze umede.
Cum sa pot articula simtamintele multicolore si gandurile fluctuante ce imi cotropesc fiinta-mi ce sta sa nasca o alta fiinta?
Cum?
E clar ca azi sau peste o saptamana, cel mult doua, lumea se va scutura de doua ori din mersul ei firesc(oare?) primindu-mi pruncul in sanul ei. Daca privesc lucrurile in directia asta (cunoscand disponibilitatea generala a lumii de a asimila fiinte noi), parca mi-as dori sa-l pastrez inca la adapost mult si bine acolo unde e acum.

Daca privesc in directia ravnei(?) cu care ar vrea sa se integreze lumii in care suntem, atunci as indrazni sa stau de vorba cu fiul meu si sa-i spun:

-Iarta-mi, te rog absentele (motivate de jocul cu surioara ta cea mare) din dialogul pe care ti l-ai fi dorit probabil mult mai bogat pe parcursul celor 9 luni de sarcina.
-Sufletul meu de mama(pentru a doua oara)e deschis sa te cunoasca si sa definitiveze caramida cu caramida caminul dragostei pentru tine.
-As vrea sa stii insa ca toate zgomotele de inceput ale lumii vor fi atenuate de bratele mele calde.
-Iar daca lumina de inceput a lumii iti va parea de nesuportat, privirea mea va incerca sa te adaposteasca.
-Bucuria, lumina si caldura din casuta parintilor tai unde surioara ta sta cu urechea lipita de usa asteptandu-te sa vii, toate astea iti vor fi alinare pentru senzatiile stranii ce le vei simti in primele luni ale vietii.

Nu stiu cate lucruri vei avea sau cate vei pierde ce stiu este ca vei fi destinat sa te bucuri si sa traiesti cu toata fiinta ta toate cate ti se ivesc in cale pentru ca ai fost zamislit si vei fi crescut cu iubire si rabdare.

Mi-as fi dorit sa fi avut timp sa plantez un copac la fereastra casei nostre sa putem privi amandoi culorile toamnei ca sa intelegi cat de fascinanta e lumea in care ai sa vii.

Bucuriile mele toate iti sunt deja fundament la cladirea fiintei ce-ai sa devii.
Tristetile mele toate iti vor fi sursa de intelepciune pentru intemperiile de mai tarziu.

Toate primejdiile vor fi spulberate de increderea ca tatal tau va fi acolo mereu pentru tine pentru a te apara.
Calatoriile tale toate inspre suisurile si coborasurile vietii sa ne fie sursa de a ne mandri cu fiinta ce ai sa devii!

Confidentele si certurile cu surioara ta sa-ti fie alinare si colorit al personalitatii tale!

Imi aplec privirea catre lacasul din fiinta mea si inspir cu incredere aerul amiezei tomnatice:

– Vom fi doua fiinte in curand!

Si ce fiinte!!!

Si cu Adnana si tati impreuna vom razbi in aceasta lume… incepand din aceasta toamna cu acest miros de frunze umede…

Please follow and like us:
This entry was posted in Prezentul ne-efemer.... Bookmark the permalink.

8 Responses to De vorba cu fiul meu nenascut inca…

  1. Iulia Savutiu says:

    Si uite asa, ma faci tu draga Flo sa lacrimez si sa ma gandesc mai profund sentimental la minunile astea nastrusnice carora le dam viata…si toate noptile nedormite si zilele pline de ingrijorare devin simple elemente “de fundal”…
    Trebuie neaparat sa salvezi acest articol pentru ziua in care baiatelul tau va fi capabil sa citeasca singur aceste randuri!

    • admin says:

      Eheeeeii, draga Iulia, vezi ce ctitorite de vieti suntem!ce job? ce prestanta?ce procese de recrutare?…desi si acolo “masluiam” vieti de oameni mari cu profesii de profesii…

  2. Anca Matesan says:

    Superb Flo, chiar….inca nu cunosc sentimentele care te cuprind si despre care vorbesti asa frumos, dar ma faci sa imi doresc sa vina cat mai curand momentul 🙂 te pup si it doresc toate cele bune…..sa va bucurati de copilasii vostri frumosi, sa va aduca numai bucurii si impliniri!

    • admin says:

      Anca m-ai bucurat si surpins de vizita pe la “mine”.
      (Intre noi fie vorba, acu ma incurajez si pe mine scriind frumos despre nasterea ce va sa vie)

  3. Anca Matesan says:

    Citesc destul de des ce scrii….de cate ori am timp si undele ma poarta pe acet blog minunat. Nu ne-am mai vazut de atata vreme incat uneori mi-ar parea ciudat sa las commenturi 🙂 dar uite, mai imi iau si eu inima-n dinti, cateodata 🙂 m-ai impresionat f tare!
    eee, las, am inteles ca a 2-a nastere e mai usoara, dar iti doresc sa treaca asa, ca un fulg, sa ramai doar cu bucuria tinerii in brate a printzisorului ce va sa vie! o sa vreau sa-l cunosc asa, peste vreo 15 ani…sa vad daca a preluat farmecul mamicii…asa se spune fetitzele sunt ale tatilor, baietii ai mamelor (eu confirm regula)….si sunt convinsa ca asa o sa fie, ager si fermecator! te pup, cu drag!

  4. admin says:

    Anculita, de data asta chiar m-ai atins!uite ca plang si nu-mi vine sa cred; cuvintele tale destepte de “vanzator” au declansat avalansa de emotii…
    Bravos!

  5. Anca Matesan says:

    stii, cuvintele mele,de data asta si in situatii de genul asta nu vin de la Anculina-omul de vanzari. Sunt de la Anca….:) just Anca…..(o Anca pe care insa, recunosc, nu o arat f des, pt ca e mai sensibila de fel….Anca -omul de vanzari e mai strong, mai de ajutor in viata de zi cu zi).

  6. floungureanu says:

    Anca, recunosc ca foarte putin am intrezarit din ceea ce esti “acasa” si asta in mare parte pentru ca m-a orbit adesea perspicacitatea ta si nu te-am mai putut “citi”

Leave a Reply to Anca Matesan Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *