Cum e sa ai doi copii mici?

Daca ar fi sa raspund, m-as raporta la un exemplu de interviu de angajare in care i se cere candidatului sa lucreze la doua monitoare concomitent, apoi la trei, apoi la patru samd.
Sa ilustrez clar cazul meu: fetita are varsta de 1 an si 11 luni iar baietelul 3 luni si trebuie sa mentionez ca alaptez si am de gand s-o fac si in continuare.(pe cel  mic, nu pe-amandoi)
Inainte sa nasc a doua oara am tot cautat informatii despre pregatirea primului nascut pentru cel de-al doilea, despre cum se descurca mamele cu doi copii.
E important de stiut ca am ajutor din partea bonei ce vine patru ore dimineata, a mamei mele in varsta de 75 de ani care ma ajuta cu treburile mai usoare, gen leganat bebele, taiat zarzavatul la mancare si a sotului meu care fixeaza regulile de buna purtare in casa.
O zi din viata mea, de mama cu doi copii arata piperat si delicios in acelasi timp.
Piperul e dat de momentele in care plang amandoi in acelasi timp. Acest lucru se intampla de 3 ori pe zi in medie si cel mai adesea in preajma orei de culcare, ori de mancare.
Deliciul este, fara doar si poate dat de momentul reusitei in a-i adormi pe amandoi concomitent. Acolo, cheia reusitei este data de flexibilitatea musculara cu care m-a binecuvant D-zeu. Cum asa?pai imaginati-va ca ne aliniem toti trei precum trei sarmale in pat, Roland-mezinul este la mijloc. Linia corpului lui face un unghi de 30 de grade cu corpul meu si de 150 cu corpul Adnanei-surorii lui. Adnana isi plimba mana consecutiv in parul lui, apoi in parul meu. Tot Adnana face un balans cu piciorusele precum o macara , cand deasupra lui Roland, caruia ii mai nimereste o talpa in burta, cand deasupra mea, cerandu-mi sa-i suflu printre degetele de la picioare.
Biberonul Adnanei trebuie sa-l sustin cu mane mea stanga. De cand s-a nascut Roland nu mai vrea sa-si tina biberonul singura.
Sanul orientat catre gurita lui Roland il sustin cu mana dreapta.
In momentele piperate, dupa ce Adnana l-a bosuncit bine pe frate-sau cu picioarele si m-a smotrosit bine pe mine de par, realizeaza ca mai are ceva de facut prin casa. Sa scoata servetele umede pe covor sau sa bage niscaiva suspensii de medicamente in bocancii lui taica-sau.
Sau Roland cere sa fie plimbat prin sufragerie timp de vreo 2 ore caci il pornesc nabadaiosii de colici.
In momentele delicioase, fiecare respira linistit sau fornaie a somn moale si catifelat. Atunci ii pun numaidecat pe fiecare in patuceanul lui si o tulesc catre dormitor la tati, ori la net, ori inspre vreo carte.
Ca si concluzie, rezultatul in munca asta cu crescutul a doi copii mici depinde foarte, dar foarte mult de cum ti l-ai crescut pe primul, adica cat de mult te asculta.
Si , ghiciti ce?
Eu una mi-am rasfatat-o foarte mult pe printesa asta mare a mea. Pai cum asa?
Pai e foarte dependenta de mine. Se cere foarte mult in brate. Nu mi-am permis mai deloc sa intru sa fac un dus cat ea este treaza, caci se cere sa mearga cu mine peste tot.
Adoarme foarte greu si nu mai devreme de 11 noaptea. Azi-noapte a a dormit pe la vreo 12, dupa vreo doua biberoane de lapte si unul de ceai. A, pe langa trezirile de alaptat noaptea (vreo 2-3) mai am trezirile in care ii schimb pampersul Adnanei caci e plin si nu de putine ori isi uda si pijama si lenjerie.
Mi-am recunoscut recent incapacitatea de a o pedepsi pe Adnana. M-am incapatanat sa cred ca metode exclusiv pozitive prin incurajarea a ceea ce face bine vor da roade. Insa uitandu-ma acum in parc la copii mai mici ca ea care merg de manuta mamei lor fara sa se ceara in brate, imi dau seama ca am gresit.
E drept, si in virtutea unor schimbari in viata ei de copil am adoptat preponderent alintarile si mangaierile. Mai intai a trebuit sa-si imparta fiinta mamei cu un fratior, apoi a trebuit sa-si suporte mana in ghips si durerile aferente si halate albe si perfuzii si spital, apoi a trebuit sa se adapteze destul de rapid la mutatul intr-un nou apartament, un nou cartier.
Cert e ca toata lumea imi cere sa iau masuri. Sa o stapanesc. Sa o disciplinez. Sa-i corectez comportamente.
Si am terminat psihologie. Si un liceu pedagogic. Si nu stiu de unde sa o apuc. Cum sa repar. Cum sa dobandesc certitudinea ca fac ceea ce e bine pentru copiii mei.
Deci.
Cum e sa ai doi copii mici?
E ca si cum ai fi calcata de tren dimineata si nu trebuie decat sa te aduni si, zambind, neaparat zambind sa pupi manute, picioruse, sa scimbi 1-2 caca, sa dai medicatie, sa stergi laptele de pe tastatura de la laptop, sa faci lista de cumparaturi, sa aspiri, sa stergi praful in timp ce tocmai ti-a spart un pahar pe gresia din bucatarie, sa speli vase in timp ce tocmai unul a vomat, sa ai 10 ganduri concomitent si sa faci 5 treburi tot concomitent si sa iti dai seama ca in final ceva ti-a scapat de nu reusesti sa-i adormi la ore rezonabile.
Dar cand au adormit sau cand ii vezi jucandu-se sau privindu-te multumiti, unul c-o zornaitoare inspre nasuc, altul stand pe olita zicand :”gata, mama” simti ca esti acolo unde trebuie sa fii, cu cine trebuie sa fii si ca faci ceea ce trebuie. Restul?Detalii.

Please follow and like us:
This entry was posted in Despre copii. Bookmark the permalink.

15 Responses to Cum e sa ai doi copii mici?

  1. STEF says:

    vai de capul meu…
    ce sa zic floricic…nota 1000!

  2. MIRELA says:

    Bun venit in lumea mea,Flori!

    • admin says:

      Bine v-am gasit!dar lumea asta se imparte in mai multe categorii, in functie de diferenta de varsta dintre cei doi copii;oricum e aceeasi lume:))

  3. violeta says:

    eu sunt o fericita Flori. am o singura fetita si nu am treaba cu ea. nici nu imi mai doresc copii. eu nu stiu cum e sa nu dorm noaptea, pot sa citesc linistita in timp ce ea se joaca(merge singura la olita, mananca singura, se uita la desene,etc.), pot sta la calculator sau face diverse treburi prin casa;o mai am si pe mama si mai e si sotul , asa ca sunt chiar o fericita. am avut probleme cu luatul in brate pe strada caci are 3 ani si e grea, dar dupa cateva sedinte de plans pe strada acum o iau numai daca vreau.in concluzie e dresata bine si ma felicit pt efortul depus caci acum e boierie pe mine. te admir sincer caci eu nu as mai incepe iar de la capat. poop

  4. Irina says:

    Florentina, esti o femeie binecuvantata cu doua minuni uriase! Sa iti traiasca si sa ai mereu putere sa le fii alaturi. Ti-am ” sorbit” articolul cu placere. Sunt si eu mama a doi copii, au fost si ei micuti, mi-ai amintit de multe momente similare. Acum sunt mari, au 14 si 18 ani, si sunt cei mai buni prieteni ai mei, dar si ei unul altuia.
    Cred, sunt convinsa de fapt, ca aceste momente, desi solicitante si epuizante, sunt cele mai frumoase din viata unei mame. Te felicit, esti o adevarata luptatoare!

  5. Maria says:

    Articolul tau m-a facut sa rad dar l-am terminat cu lacrimi in ochi, de emotie, de teama, de fericire. Am o fetita de 5 luni si sunt insarcinata de vro 4 saptamani, astfel ca o sa am 2 copii aproape gemeni (fix 1 an diferenta intre ei).
    Sa ne dea Dumnezeu putere sa ii crestem frumos si sa avem grija si de taticii lor si dragostea cuplului nostru.

  6. Eu am doau unul, ideea este….
    Si taticii iubesc copiii, uite ce am facut eu pentru piciul meu…
    http://www.youtube.com/watch?v=Zw0gsOd_y1c

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *