Frica si implicare in relatii

Fie ca esti managerul unei firme/departament, fie ca esti parinte sau pur si simplu partener intr-o relatie in care te-ai angajat de voia ta ori de voia conjuncturii ai fost in situatia mea : sa incurajezi preponderent comportamentele dorite la celalalt sau sa corectezi/sanctionezi comportamente nedorite.

In majoritatea capitolelor vietii am mers pe varianta incurajarii comportamentelor dorite crezand ca omul infloreste si da tot ce are mai bun in el prin …”feedback pozitiv”.
Intrebandu-ma de ce am procedat asa am concluzionat ca locul de munca in care am lucrat 5 ani pe de o parte si personalitatea mea, pe de alta parte m-au facut sa aleg preponderent incurajarea si mai putin sanctiunea.
Adica, ca si specialist HR eram convinsa si incercam sa-i convingem si pe altii ca feedbackul pozitiv este strict necesar pentru a obtine rezultate in munca. Ca subordonatii se implica si isi potenteaza competentele in ceea ce fac pe masura ce sunt incurajati si laudati specific. Nu intelegeam pe atunci de ce majoritatea “patronilor romani” nici nu vor sa auda de feedback pozitiv.
In calitate de coordonator de departament ma strofocam pe a le identifica punctele forte subordonatilor si a le expune ca si cand atunci se descopereau si ei prin iluminarea mea ca uite x e foarte bun pe a tine un speech sau y e foarte bun pe a gasi informatie relevanta pe o tema data.
Si stateam si observam comportamente si ii ascultam si aveam grija sa camuflez erorile iminente care apar in orice activitate, astfel incat sa nu-i demotivez.
Am dezaprobat intotdeauna aprecierile globale de dragul aprecierii : “ai facut o treaba buna”. Nu. Cautam intotdeauna ca aprecierea sa capete sens pentru receptor, tocmai pentru a-i construi o incredere in sine si mai mult decat atat sa-l ajut sa-si gaseasca propria cale in devenirea sa.
E important de mentionat ca prin firea-mi, zice-se profunda, cautam sa imi estompez meritele proprii sau chiar sa-mi subliniez greselile proprii. De ce?mergeam pe ratiunea ca numai in acest mod voi obtine sinceritate si curiozitate pura in a se imbunatati celalalt.
Interesant e ca eu chiar ma entuziasmam foarte tare in a gasi talente specifice ca si cand gaseam diamante in nisip. Nu conta ca eu poate eram perceputa ca fiind nisipul. Nu, nu eu eram in lumina reflectoarelor. Speram la o satisfactie mult mai mare si mult mai durabila: aceea de a contribui la devenirea a ceea ce erau fiecare dintre cei cu care interactionam in calitate de manager, coleg, partener in relatii personale.
Poate ca unii dintre ei au crescut in propria perceptie in urma muncii mele de a-i face sa se vada pe dinlauntrul lor.
Insa,
Din pacate,
Lumea e mult prea grabita sa obtina bani, putere mult mai devreme decat sa se descopere pe ei insisi.
Majoritatea lor ajung sa eticheteze oamenii dupa atitudine de siguranta: puternici si slabi.
Si, cu tristete, cu regret constat ca nu feedbackul pozitiv este cheia in a-i face pe oameni sa dea rezultate ori reactiile pe care le doresti de la ei(raspunsuri pozitive la nevoile tale) Nu.
Feedbackul pozitiv pe care, atat de mult l-am “cantat” pe la trainingurile de leadership. Nu.
Ci, frica. Frica este mobilul principal care-l misca pe om sa-ti dea rezultate si sa respecte ce a promis. Nu vorbesc de frica ancestrala, ci de frica ca ar putea pierde statutul, ori jobul, ori standardul de viata pe care i-l confera angajamentul actual.
Si atunci, e necesar a se demnostra inca de la inceput si apoi amintit periodic raportul de putere sau “cine e seful”. Cum?prin amenintari strigate ori nu, prin santaj, prin exagerarea a ceea ce-i oferi.
Probabil ca ceea ce spun mai sus va provoaca omul din voi care cere blandete, incurajare etc.
Din pacate si tarile civilizate sunt civilizate pentru ca exista sanctiuni, altfel ar fi debandada. Vezi amenzile de circulatie din tarile vestice.
Dar nici in relatiile personale lucrurile nu stau altfel. Din pacate si acolo se pune problema unui marketing personal. Si in prieteniile cele mai profunde, sinceritatea absoluta te condamna la om slab.
Oamenii nu au nevoie sa afle la modul prezent cum te tarasti pe fundul grotei, ci cum te-ai ridicat de acolo.
Insa, paradoxal, au nevoie sa stie de la tine ca se pot intoarce acolo, pe fundul grotei daca nu iti ofera in schimb ceea ce le ceri.

Please follow and like us:
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

One Response to Frica si implicare in relatii

  1. Servus!
    Dacă nu vă este cu supărare, aş aprecia dacă nu m-aţi mai promova pe polimedia.
    Eu am încheiat relaţia cu acel agregator, din motive pe care nu doresc să le discut.
    Am închis acea uşă, şi nu mă simt confortabil văzînd că mai sunt în atenţia fainilor.
    Vă mulţumesc pentru înţelegere, şi vă rog să puneţi acest coment, acolo.
    Aş fi pus eu acest coment dar, nu mai vreau să reiau procedura.
    Cu deosebită stimă, tibi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *