Gand inspirational

Cat de indragostiti suntem de viata?si ce daca nu suntem?cine ne obliga sa fim?

Undeva in cerul mintii ramane intrebarea intrebarilor pentru fiecare: am realizat suficient de mult ca sa ma declar implinit?

Si totutsi pana scrie fara mine…nu, nu; de ce naiba mi-e atat de teama de clisee?ca pana la urma tot cu mine ma lupt, cu mintea mea, nu?

“Imagineaza-ti cat de mult poti si ai incredere in tine!”o iei in stanga, ori in dreapta la rascruce de viata; pasesti inainte cu fruntea sus, ori mai piezis spre tarmuri indepartate si cauti, tot cauti. Uneori stii cu certitudine ca tinta e ceea ce ti-a fost scris sa fie, alteori alergi catre o tinta falsa. Si te framanti si te indoiesti daca ai ales bine ori ba si te inseninezi apoi in zilele luminate de mangaieri apoi iara te inconvoi spre tine si incepi sa cauti tinta de negasit, siguranta de netagaduit.

Apoi mai rasfoiesti o carte, mai citesti un gand inspirational, mai asculti un nene luminat la minte, mai vezi o frunza galbena cantand a toamna, mai mangai imaginar chitara unui greier si treci agale pe potecile deschise catre moartea de care ne temem cu totii.

Ei, in filmul asta de ma lasa cu ochii-n luna ca sa nu zic in soare, cica moarte nu e, ca e numai Rai, dupa. (Cel putin dupa ce ai murit facand o fapta buna(incercand sa salvezi oameni de la inec).

Si Raiul nu e decat un taram populat cu oamenii de altadata, gen postasul la a carei inmormantare participasesi ori matusa Safta ce te intampina inca de la poarta Raiului sa-ti dea ceva haine pentru acoperirea goliciunii-ti originare.

Misto e ca aci in Raiul asta, punctele de acces la concretizarea dorintelor se afla in imaginatie. Trebuie doar sa-ti imaginezi ca te-ai si teleportat in gradina din fata casei. (e fumata deja, stiu!)

Sufletele ajunse p-aci sunt managiuite nu de un mos cu barba alba ci de-un monsher  a la mafia Italiana ce fumeza de zor si-ti explica tacticos regulile convietuirii in rai cu un tic nervos asociat la zambetu-i enigmatic. Ingenios personaj!

In fine, sa n-o mai lungesc, se infiripa o dragoste mareata intre el si ea-suflet virgin(care nu se nascuse inca pe Pamant si nici nu dansase). Si dupa o nunta ingereasca CEO-ul Raiului decide s-o “pamanteasca” pe ea. El il implora apoi sa se lase nascut iara pe Pamant. Dupa mii de rugaminti primeste aprobarea sa “decoleze” pe pamant in calitate de bebelus, avand (doar) 30 de ani la dispozitie s-o gaseasca. Bineinteles odata ajunsi pe pamant cei doi nu au memoria dragostei lor edenice.

Suspansul tine de probabilitatea de a se intalni cei doi sortiti la Marea Dragoste, in timp ce noi si ei suntem martori la vietile lor banal de incarcate de suferinta, plictis ori exaltare.

Pe ultima suta de metri, se VAD in sfarsit si-si consuma Dansul vietii. Happy End. Cute.

In timp ce noi muritorii de rand ne putem regasi in personajele lor edenice ori ne putem vedea linistit de pragmatismul vietii noastre.

E confortabil de vazut acest film, caci te trimite inspre cunoscuta si binecuvanta nevoie de a visa, de a spera ca ceva deosebit ti-i pus deoparte si te indeamna sa crezi ca merita sa rezisti pe baricade caci, iata la tzunshpe ani distanta de prezent va veni printul pe cal alb si-l vei recunoste intr-o clipita.

Insa dindosul acestui mesaj, bantuie un periculos indemn catre a trata superficial ceea ce Este, acum si aici si a cadea in ispita unei reverii lenevoase. Cu alte cuvinte, hai sa dormim linisti pana vine clipa cea mare, in care rasare si soarele pe strada noastra.

Neimplicarea poate ca e alt subiect, insa jocul asta de-a speranta e in regula atat timp cat nu sar calul cu aroganta fata de oamenii, evenimentele si locurile prezentului.

A, era sa uit: filmul e Si ingerii se indragostesc.

 

Please follow and like us:
This entry was posted in Prezentul ne-efemer.... Bookmark the permalink.

One Response to Gand inspirational

  1. Pingback: polimedia.us/fain

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *