Medici si intamplari de viata

Imi asum riscul inca de la inceput sa par incoerenta datorita incarcaturii emotionale dar pe de alta parte garantez autenticitatea trairilor cu care am parcurs si inca parcurg tumultul de intamplari ce urmeaza sa le descriu.Utilitatea?Aveti grija fratilor de sanatate!!!Cu medicii nu e de gluma!E iadul in sine cand ajungi pe domeniul lor.

Totul a inceput cu o buna initiativa de a o opera pe mama la genunchi, adica sa ii punem o proteza in loc de cartilagiul ce s-a tot dus de-a lungul anilor si au fost destui, 76 la numar.

Ok, incepe planul de abordare a acestui obiectiv maret: telefoane pentru aflat cel mai bun medic ortoped, aflat, abordat si mers la consult.

Progrmare la operatieĀ  in data de x, cerut foarte direct veritabila suma de 40000 roni pentru “efortul echipei”.

Ok. Dureri mari postoperatorii, calmante, atentie asistente, infirmiere si toot neamul, externat la o saptamana cu verdictul de “super ok”.

La o saptamana picior “super’ devine picior umflat si vanat….telefoane catre medicul ilustru in valoarea de enspe mii de pacienti inmultit cu 40000 roni in medie si incepe etapa: trimis de la ana la caiafa.

“Mergeti la cardiolog sa-i mareasca doza de anticoagulant”(ii faceam injectii dimineata si seara in burta eu personal cu mana mea de psiholog-ma rog era un ac f mic, ce-i drept).

Sunat la cardiolog: “nu va putem primi , mergeti inapoi cu ea la Tg. Mures….pana la urma cu rugaminti fierbinti ne primeste. Trimitere internare la Medias la cardiologie: tromboza.

Stat 10 zile in spital la Medias: atentii asistente, infirmiere, medicul cardiolog ma tot cauta disperat ca nu-si primise decat partial dreptul…ii dau si celalalt drept. O externeaza.

Intre timp ne mutam in Cluj cu catei, purcei, una bucata copil de 1 an si 4 luni, alta de 3 ani, alta de 76 si sot si alea, alea.

Ajuns in Cluj; umflat picioru’ . Panica….Comprese…Resemnare; umflatura de la drumul de 3 ore cu picioru in jos.

Intram in etapa : diareeee. Lungaaa si imputita. Cu ligheane pe langa pat, curata covoare, smecta, furazolidoane printre biberoane si frica sa nu ia si copiii.

Ok. Urmeaza faza de record pentru experienta de viata: mers la urgenta unde am stat, atentie, va rog: de la 21 la 04 dimineata, cand la orele 04 medicul ce se ocupase de caz ma intreaba urland “De ce ati adus-o in urgenta” raspund: “pentru ca are diaree de multe zile si nu raspunde la tratament” ” NU!”Mie sa-mi spuneti de ce m-ati deranjat la 12 noaptea pt o diaree?”” Pai nu era 12 ca era 9 seara”….scena de film cu nebuni, numai ca nu-mi venea sa rad, imi venea sa-i musc jugulara (ca s-o citez pe fosta mea sefa).

Si ma trimite acasa urland, fara rezolvare….Ca sa ma duc la Infectioase.

Eu n-am cu cine sa las copiii a doua zi ca imi pleca bona la Medias. O implor: ” Te rog, ramai” macar pana la urmator tren spre Medias”…nu poate si pace.

Ok. Caut medici care sa vina la domiciliu…diareea continua. Gasesc, dar doar unul generalist care vine pt o taxa de 150 roni. Vine…ii da furazolidoane si alte cele si ….ghici ce?Nu-i trece. Buuuuun.

Merge la infectioase mama cu o buna prietena de-aci din Cluj. Ii dau astia un tratament care trebuia urmat 10 zile cel putin, 14 cel mai indicat.

Ia 3 zile si trece niagara de diaree. Doamne ajuta!

Incepe runda de “cosmarul se intoarce cu pasi agale”. Ne revenim, zambim , cautam la rece un doctor onorabil care sa investigheze mai departe treaba cu tromboza ca asa era cursul firesc: expirau 30 zile de injectii in burta si treceam la pastile anticoagulante si aici ne trebuia un medic bun.

Il gasim. excelenta abordare. Acest domn conferentiar al carui nume o sa-l divulg intentionat se arata ca o oaza in desert: abordare minutioasa, rabdator, ton cald…ii drept si la clinica particulara si o linisteste pe mama spunand :” De-acum am eu grija de dvs., n-o sa va mai trimita nimeni de la Ana la Caiafa.” Am rasuflat usurati. Totul parea sa arate ca la carte: internare fara cupon “e batrana domnule, o internez eu pe raspunderea mea in salonul z”. Ii dau dreptul ca sa fim linistiti cu totii. Incep investigatiile, ii descopera toate cele grave si mai putin grave ca deh asa-i la o varsta inaintata si cu o abordare asa de minutioasa.

Toate bune si frumoase pana in a -7- zi de spitalizare cand reincepe niagara de diaree, aparent de la o mancare de varza…atitudinea se schimba: “eu am facut tot ce sta in competenta mea , te externez”.

Ok, ma suna o asistenta sa ma duc sa o iau, alerg intr-un suflet dupa ce imi lasasem copiii urland in a treia zi de gradinita. Astept, astept biletul de externare. Insist. Ajung la cabinetul medicilor. Iese o doctora rezidenta ce cunoastea cazul, imi explica ca-i bine cu piciorul dar nu-i bine cu diareea ca mergeti incolo si incoace, ca noi (La Interne) am facut tot posibilul. “Pai vedeti doamna, eu am doi copii mici, mi-ati promis ca nu ne mai purtati de la Ana la Caiafa” “Stiu, dar….”. Intre timp iese conferentiarul din cabinet si ma fixeaza cu doua vorbe CLARE :”doua cauze la diareea asta: infectie sau cancer de colon” si pleaca….lasand in urma intrebari fara raspuns.

M-aleg cu o lista de recomandari pe care nu le inteleg : tot la doua saptamani trebuia sa ii iau analize si cu prioritate mers la medicul de familie (care-i la Braila)…si un tratament in care erau acele pastilute magice de la infectioase pe care le intrerupsese la internare si care trebuiau luate 10 zile si nu 3.

Vin acasa ii dau pastilutele, trece diareea…rasuflu usurata….

A doua zi: se umfla butuc piciorul. Incep iarasi cu telefoanele la medicul care a operat-o la Tg mures- plecat din tara si recomandat sa mergem la el pe saptamana viitoare (cu copiii cu tot probabil crede el). Il sun si pe cel care ne-a externat si ne-a dat verdictul mirific : “Veniti maine dimineata la 8 fara 10 la spital dar e bonus, sa stiti!”

Mergem. Pregatesc plicul. I-l dau. Imi arunca plicul pe jos “V-am spus ca-i bonus dar e ultima oara!!!” pe un ton raspicat. Mai incerc o data “Va rog si multumesc ca ne-ati primit”. Il arunca inca o data bombanind si trosnind. Tensiunea pluteste in aer. O consulta cu ecodoplerul: comunica ermetic rezultatul catre asistenta foarte nervosĀ si da sa plece din cabinet, tratandu-ne ca pe niste mobile. Respect statutul de mobila si pastrez tacerea. Dar cand vad ca da sa paraseasca cabinetul ignorandu-ne total, nu mai pot si intreb: “Si acum ce e de facut?” si incepe sa urle si nu mai deslusesc nimic, nici din ce zice, nici de ce nu sunt buni banii nostri, nici de ce sunt acolo si trebuie sa plec cu mama schiopatand cu piciorul cat un butuc.

Acum merg la un particular la ortoped.

Trag aer in piept si pornesc.

Poate de data asta avem noroc.

 

Please follow and like us:
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

8 Responses to Medici si intamplari de viata

  1. mosu says:

    jale, jale mare…
    va doresc sanatate si putere amandurora!

    • admin says:

      multumim, mosule!inca nu mi-s dezlegate toate tainele comportamnetului lor, de aceea am si scris, poate impartasim impreuna ipoteze despre…

  2. radu says:

    incep sa nu regret ca nu platesc contributie medicala….
    incep sa cred ca is bolnavi doctorii nu pacientii….

  3. Lumi says:

    Flo sunt hotarata sa nu mai platesc contributiile medicale, sunt degeaba. parca scrisa pare mult mai tragica expereinta prin ai trecut. multa sanatate.
    PS: am plans.

    • admin says:

      tu Lumi, ce sa mai zicem, cand o asculti povestea asta cu medicii e una, cand o citesti e alta, dar si cand o traiesti e de nedorit…

  4. Georgiana says:

    Of,doamne!!!sanatate si putere va doresc!

  5. Flori Popa says:

    Flori, multa sanatate mamei tale si fruntea sus! mie daca nu imi place un medic a doua oara nu mai calc..ma duc la 2 -3 pana gasesc unul competent! asa a fost cu cel de familie, ginecologul, pediatrul si sper sa nu mai urmeze altii!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *