O altfel de zi, dupa granita

 

images42ZJNCW7Azi, 1 ianuarie sarbatoresc in felul meu, in sfarsit, favorit, implinirea a 33 de ani, citind o carte…”La sud de granita, la vest de soare” de Haruki Murakami.

http://www.polirom.ro/catalog/carte/la-sud-de-granita-la-vest-de-soare-1604/

Astfel ca incep anul 2014 cu un imperativ in minte revelat de aceasta carte: necesitatea iluziilor(atentie nu orice tip de iluzii, ci doar a celor functionale) in viata sau nevoia de a evada din cand in cand in alt plan decat cel cotidian. Asemeni taranului Siberian din roman care isi lucreaza ogorul obsedant de rutinier si la un moment dat e izbit de ceea ce se cheama isterie siberiana: porneste la drum si nu se lasa doborat nici de foame , nici de sete ci doar de propria iluzie utopica: sa ajunga la vest de soare.

Marea intrebare ce transpare cu acest prilej este: cu ce pret ne construim realitatea secunda
(jocul sencund al lui Ion Barbu)?cum recunoastem granita intre intensitate rezonabila in sentiment si paroxism, alienare?Pentru ca asa cum spune si autorul, cale de intoarcere nu exista, o data ce ai decis sa alegi un drum.

De aceea, aceasta carte vorbeste despre decizii, despre devenire, dar mai ales despre calea intoarsa pe care e imperios necesar sa o facem o data in viata. O cale intoarsa dinspre soarele ucigator al unei iluzii si tentant de atragator inspre mecanica unei vieti imperfecte cu oameni imperfecti dar oameni frumosi tocmai pentru ca inteleg, asteapta si iarta nebunia de a visa peste granita.

Nu vreau sa insist asupra firului epic, care-I uimitor de simplu, ci a rezonantei posibile ce o poate avea in fiecare dintre noi, cei aspiranti la o regasire completa cu Altcineva, fie din trecut sau viitor si totusi tintuiti in confortul unui camin cald, al unei familii moderne, linistite “prea fercite, fara asperitati si fara intrebari”

Cartea e o tresarire din cotidianul linear al omului modern, de pretutindeni.

Este speranta reintalnirii cu cel mai dulce si intens sentiment avut vreodata pentru cineva candva.

Este foamea de o intalnire semnficativa cu o alta fiinta.

Este durerea poverii pe care o porti de a fi ranit pentru toata viata o alta fiinta .

Este misterul infinit al iluziilor ce ne dau viata peste cap.

Dar mai ales este o lectie de discernamant…

Disernamantul decisiv, de altfel, pentru a fi sau a nu fi.

Cum recunosc granita la care ma opresc din cautat ?

Pentru ca stiu ca daca nu o voi recunoaste, voi fi orbit de un ocean de desert?

Despre asta cred (si) eu ca este aceasta carte.

Sursa foto : aici

Please follow and like us:
This entry was posted in Prezentul ne-efemer..., Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *