Femeia din mine

New Picture (24)O  caut pe ea. Femeia ce s-a cuibarit demult, de la inceputurile lumii mele, undeva,in mine.

M-am asezat pe presul de pe pragul de la crama si m-am trezit intr-o mirare sacadata in ton cu batutul daracului ce tesea ferm presuri viitoare.

Cumatra Ioana si mos Dragomir isi instalasera un fel de dinozaur din lemn , prevazut dintr-un schelet de fire, ate si tot felul de atelaje in crama din spatele casei unde miroasea inca a boasca si bors de tarate.

Asa se compune, pesemne, si tesatura de amintiri ce cladesc inceputurile primordiale ale teoriilor despre viata din figuri de atasament precum cumatra Ioana cu broboada cernita legata sub barbia-i incovoiata asemeni cocoasei in care-si adunase poverile anilor innegurati.

Din sunete precum sunetul daracului ori cantatul cocosilor la rasarit, ori huruitul carutelor din ulitele satului.

Din mirosuri de tarate de grau, balega de vaci ori de lacramioare de la fereastra casei si tot felul de senzatii inedite care compun tesut, iremediabil esenta fiecarui om.

Din esenta asta vreau sa revizuiesc acum firul notiunii mele de femeie.

Interesanta treaba si asta cu cum se formeaza notiunile…N-am cum sa nu ma minunez si za zambesc la o amintire foarte vie, clara si de-adreptul intriganta pentru psihologul ce sunt, dar mai ales copilul din care s-a format psihologul de azi.

Sa fi avut vreo 6-7 ani cand ma minunam de o descoperire fascinanta a mintii mele. Anume, in timp ce pronuntam zilele saptamanii: luni, marti, miercuri…joi etc, mintea mea nastea imagini inedite, unice pentru fiecare unitate de sens care erupea in game de culori inimaginabile pana atunci. Ca si cand la unison cu arcuirea limbii, rezonanta coardelor vocale in emisia sunetelor ce compuneau un cuvant, o opera de arta se nastea in mintea mea in forma a ceva intrigant de abstract, nepalbabil, enervant de intangibil.

Acel moment corespundea cu startul formarii constiintei. Era startul operatiilor de abstractizare a gandirii. Ieseam din inchisoarea concretului, al palbabilului pur. Ce ma intriga si azi este amintirea foarte vie a trairii acestei granite.Granita dintre concret si abstract.

Si cautam cu fervoare, rasunet in lumea din afara, intreband.Un fel de “mai e cineva acolo?”. Intrebam cu efervescenta in stanga si in dreapta, ce se intampla in mintea cuiva cand pronunta cuvantul “luni”. Si constatam dezamagita ca in lumea imaginarului prietenii nu mai “vedeau” acelasi “luni” ca si mine. Si nu reuseam nici cum sa gasesc o punte in care sa contruim macar un rai asemanator din minunile imaginarului.

La fel si azi, citesc, caut in spatii virtuale, concrete, in peisaje, in firele de iarba, in stele, in priviri si nu vad nicicum aceeasi constelatie de sensuri pe care o detine mintea mea curgatoare, sufletul meu plin de ecouri efemere pentru cuvantul “femeie”.

La cine altcineva “femeia” “s-a inteles” dintr-o oaza de baragan in care a fi femeie insemna harnicia, cumintenia, capul-plecat-sabia nu-l taie, sfiosenia si cumpatul de-a rezista in fata furtunilor de orice fel?

Mama.

Intre ea si mine is doua generatii de teorii, povesti de viata, cutume si dureri consumate.

Femeile ce suntem azi sunt o specie urbana inflorita la granita intre complexitate tehnologica si dor de natura.

Ma straduiesc sa localizez in harta mintii mele notiunea mea despe femeie.

Cand tintesc o halta pentru a gasi raspunsul ma apropii de “barbat”

Cand ajung acasa cu linistea aferenta, ma apropii de “femeie”.

Dar cel mai aproape de “femeie” sunt cand imbratisez sincron imbratisarea trupului celui iubit

…cand alin cu ruga crescanda ┬ádureri ce se estompeaza;

…cand mangai tacand tample zvacninde de intrebari fara raspuns;

…cand luminez in soapta chipuri cu zambete veritabile;

…cand plutesc starnita de un dans fatal pentru rationalul din mine;

…dar mai ales sunt aproape de femeia completa din mine cand toate sensurile se pierd si nu mai stiu nimic altceva, decat sa iubesc.

Atunci, Cred:

Sunt Femeie.

Sursa foto: aici

Please follow and like us:
This entry was posted in Prezentul ne-efemer..., Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *