“Brazii se frang dar nu se indoiesc”

rasarit-in-ceata-in-padure_f65ad4e70eac07

Cand ai incercat ultima oara un gest sau cuvant pentru a vorbi despre dezamagirile sau pasurile tale?

De ce ai uitat sa te-ntrebi, ce mai faci, in rastimp?

Unde era granita intre viata ta si viata celorlalti?si pe care din ele le traiai?

Cand ai invatat si cum ca puterile tale sunt infinite?

Cand ai uitat sa-ti rezemi fruntea in palma celui drag?

Cand ai coborat la un taifas din trenul urgentelor cu statii doar pentru calculat?

Cand ai avut ultimul somn linistit?

Cand te-ai lasat apreciat, mangaiat, linistit de o alta fiinta?

Cand ai fost ajutat sa nu cazi, ultima oara?

Cand ti s-a intins o mana sa-ti poti continua drumul?

De ce ai uitat sa ceri, sa speri, sa crezi in clipa ta?

…omule (ne)muritor?

Sursa foto: aici

Please follow and like us:
This entry was posted in Prezentul ne-efemer..., Uncategorized and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *