Pact cu pupincurismul

images (2)In jurul falnicului stejar se adunase tot neamul broscaresc cu alai si voie buna ca la meciul mondial de fotbal.

Cea mai oachesa dintre ele statu la sfat cu batranii ortaci si incropira o poveste care sa dainuie peste mari si tari ca isprava broscareasca.

Si ca sa fie si mai si, chemara si 2 arbitri iepuroi inarmati cu unelte de masuratoare, creion de croitor, ruleta mesterita expres pentru marea escalada broscareasca ce avea sa se intample nici mai mult , nici mai putin intr-o zi de duminica dupa-amiaza cand oamenii si alte specii numai la strasnicii de competitii nu le sta capu, decat cel mult sa le priveasca la teveu si sa-nspumege c-un repertoriu de urale si injuraturi rateuri si apogee.

Asadar, la primul foc de arma de brad a iepuroiului arbitru sef, broastele tasnira in sus pe stejar sa-l escaladeze panaa haaat , in varf.

Maimutele aparute tam-nesam , nepoftite, nedorite, incepura sa huiduie si sa circoteasca din greu:

“-Nu puteti!nu puteti!hi, hi!ha, ha! cine-a mai vazut neam de broasca sa se catere pe un copac!”

Dupa 1 m, un sfert din cutezatoarele ortace s-au dat de-a berbleacul inspre iarba deasa si stufoasa!

Fluiere, aplauze, incurajari de la surate, dar maimutele nu si nu

“Haida,de! fiti seriose, cum sa reusiti?auzi, broasca sa se creada maimuta!nu va mai pierdeti vremea, lasati-o balta, ca nu izbanditi voi, doar va faceti de ras!”

Dupa 2 m si un pic, din broastele de start mai ramasesera jumatate.

Si tot asa, atmosfera se-ncingea, mai era cate una care mai se uita spre public, mai se cartea sa inainteze pe falnicul si imposibilul stejar, dar finalul era tot revenirea la sol si la conditia lor de neam de broasca cu puteri limitate.

Numai ca, surpiza! cand soarele era deja bine coborat la orizont, iar alaiul se domolise si el, ce sa vezi?

o broasca, una singura ajunse in varful stejarului.

Povestea de isprava, profetia sfatului broscaresc se implinise: o broasca reusise sa ajunga in varf.

“Cum, cum ai reusit?-ovationa publicul, dand din maine, agitandu-se, holbandu-se, strigand disperat de la zeci de metri in sus catre aceasta creatura atipica ce-si depasise conditia”

La care broasca ostenita de efortul escaladarii dar calma si receptiva in stilul ei:

“Ce?ce ziceti?NU VA AUD!!!”

NU VA AUD!

Broasca ce reusise era una surda.

 

Secretul reusitei consta de cele mai multe ori in a fi surd.

Da, sa fii surd la descurajarile si feedbackurile colorate ale celor ce te asista in drumul tau spre tinta.

Succesul, de cele mai multe ori e o compozitie de dirzenie, efort bine dozat de comutarea pe off a receptorilor la zgomotul multimii.

Se cheama protectie la zgomot, protectie la zarva. Comutare pe interior. Pe un interior ce se dilata dincolo de limitele proscrise.

Se cheama curaj de a selecta stimulii la care sa reactionezi.

Ce mi se pare insa foarte interesant, extrem, extrem de interesant este reactia multimii dupa ce castigatorul cursei preia statutul de “cel urmat”, “de leader”.

Tot din instinct de protectie sau ca mecanism de aparare, apare un fenomen de atractie inevitabila generat de puterea celui aflat in varf.

Pupincurismul.

Cei de jos, incep sa caute filtre, canale, forme potrivite pentru ca mesajul lor sa ajunga acolo “sus” la cel puternic si totusi surd la zgomot.

Vezi aliantele de putere din orice organizatie, comunitate, laudele aprecierile aduse ca ofranda…se creeaza un pat de protectie prin care surzenia se mentine la tot sau aproape tot ce-i negativ si zgomot care zgaraie retina acolo jos.

Insa ce mi se pare si mai interesant este durata mentinerii in varf a celui puternic si surd la zgomot.

Si indraznesc sa generez ad-hoc o teorie: pupincurismul e obstacol si scut in acelasi timp pentru cel ce detine statut de putere.(formala sau informala) E nevoie de el intr-o anumita masura, tocmai ca sistemul aferent sa se mentina intr-o stare de echilibru.

Pupincurismul e cirja sistemului pentru propria-i entropie (ca masura a gradului de dezorganizare a partilor componente ce creste in timp).

Pupincurismul intr-o anumita masura ca si cumul de reactii si comportamente conformiste cu puterea este necesar ca ierahia sa se mentina.

Insa e un mare pericol ca cel din varf sa orbeasca la informatiile contradictorii , la tot ce-i altfel si opus, la tot ce-i negativ si in opozitie, pentru ca exista riscul ca o alta broasca surda la alaiul prezent sa urce intr-un varf cu totul nou, si sa cladeasca un sistem mai bun, mai inalt, mai atragator.

E in natura umana sa vrei sa fii la fel ca cel mai puternic, sa-l urmezi, sa-l aperi de intemperii si informatii care l-ar putea demoraliza, sa-l  menajezi …

…dar tot in natura umana e sa-l parasesti apoi cand soarele puterii rasare pentru alta broasca surda la zgomot.

Parsiva natura umana, daramite broscareasca.

Please follow and like us:
This entry was posted in Prezentul ne-efemer... and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Pact cu pupincurismul

  1. baciu150 says:

    Frumoasă poveste şi mă bucur să mi-o reamintesc. Am auzit-o la RRC, dacă nu mă înşel, mai demult.

    • admin says:

      nu cunosc originea ei, eu am auzit-o prima oara la un curs de modificari cognitiv comportamentale prima data; RRC ce e oare?

  2. mosu says:

    da, e natural sa se intample asa; si in lumea animala cel mai puternic e urmat de un alai de “aliati” care vor sa participe la vanatoare si sa se bucure de-un os
    la oameni insa e trasatura asta naturala e slefuita si facuta meserie… parsiva

    • admin says:

      da, despre lucruri naturale, numai bine, mi-ar placea sa spun; cat despre oameni, is multe laturi, fenomene de grup prea mult criticate si judecate si prea putin intelese, exemple”da-i unui om puterea, si-ai sa-l cunosti cu adevarat”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *