Zbor intors

agir_202Stiu ca ai fi vrut sa urc cu avant coasta aia abrupta de munte si sa iti ating aripile sufletului acolo in varf.

Imi inchipui ca celebrarea unei astfel de victorii e hrana pentru tine si-ai vrea sa-ti asigur combustibilul unei specii fara limite.

Inteleg asteptarile si ravna ta continuua de a evolua si plesni de infatuare.

Dar, stii fata aceea indoliata cu baietelul saten de mana si pruncul din pantec?

Sau stejarii aceia muti, revoltator de muti, singurii martori ai durerilor celor ce trec, penduleaza intre singuratate si un surogat al ei, dar tot singuratate pana la urma.

Esti o suflare in ceafa, esti vant ce-mi compleseste fiinta si zborul spre mine insami?

N-ai si tu un salaj mai departe in lumea asta, mai departe de mine si libertatea mea spre mine?

Cine te-nvatat pe tine sa-mi cersesti perpetuu sa sper sa cresc?

Cine mi te-a implintat in crestet sa dainui in aceleasi metode algoritmice de-a progresa, dezvolta, inainta, sofistica si merge-n sus?

De unde atata obsesie de a alerga inspre teluri, idealuri, orizonturi, creste, slogane bolsevice, pacifiste, intelepte bazate pe studii britanice fundamentate pe-un crematoriu de iluzii de verde, de sanatate, de ….

De ce nu iei si tu o pauza, Eule?Pune-te in paranteza. Tine-ti respiratia. Dormi. Inchide usa!

Sau mai bine. Pleaca!

Sa pot si eu in sfarsit, sa Iert…

…si sa ma intorc Acasa.

Please follow and like us:
This entry was posted in Prezentul ne-efemer... and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *