De la resurse la scopuri

resurse-umane

Ce-ar fi sa impartim umanitatea in doua: indivizii resurse/mijloace pe de o parte si indivizii targete/obiective pe de alta parte? Adica implicit ar iesi o subordonare clara, categorica (irevocabila?) de forma resurse umane in slujba celor care tre sa devina, a celor care trebuie sa capete o forma finita ca entitate?
Care ar fi criteriul acestei distributii artificiale (sau selectie naturala)?adica ma nasc cu potential de resursa?sau pot sa aleg sa devin o resursa umana sau un obiectiv pentru altii? Pai asa cum ne spun si parintii, de mici stim ca TREBUIE sa ne dezvoltam o serie de abilitati si competente ca sa putem servi in final ca resursa pentru indivizi-target cumsecade. Si de-a lungul timpului suntem expusi la tot soiul de experiente care favorizeaza in noi sau nu samanta de resursa umana sau de obiectiv pentru altii.
Adicatelea daca esti decareasa clasei, ai potential de individ resursa sau de individ obiectiv?Daca tatal tau, om cinstit cu coatele tocite pe bancile facultatii (care, apropos era mult mai formativa si selectiva in standardele pe care le avea) sau om cinstit cu palmele batatorite de la sapa de lemn ti-a insuflat dascaleste credinta ca tre sa faci ce iti sta in putinta sa reusesti in viata, incotro vei merge? Spre categoria resurselor umane sau spre cea a indivizilor scop uman.
De ce nu se vehiculeaza , cel putin la nivel de hasheristi (care acu toti se afla intr-o dilema a definirii identitatii mai mult ca oricand) ideea de scopuri umane. Resurse umane insa este déjà atat de impamantenit si intepenit in limbajul de lemn incat capata sensul unui material textil de diferite consistente si culori ce este evaluat, selectat, integrat intr-un conglomerat de materiale aflate in servirea unui scop uman.
Scopul uman ar trebui sa fie ea, Mecca, ar trebui sa fie suma nazuintelor noastre proiectate intr-o forma nebanuita de regasire a ceea ce am putea noi sa fim vreodata.
Coborand pe pamant, undeva in sala de interviu de exemplu-consultantul in RESURSE UMANE, scaneaza consistenta , fetele si suspecteaza constant fragilitatea acesteia pentru a oferi satisfactie Clientului Atotputernic in contextual respectiv, care client devine scop uman.
Cum ti-ar placea sa te pui in slujba unui scop uman, tu consultantule in resurse umane?iata cateva sugestii:
• Renunta la ideea ca se va inventa vreodata un instrument care sa masoare omul!cel mult vei obtine un decupaj minuscul din ceea ce este . El CURGE nu Este!
• Orice forma de organizatie este formata din oameni, prin urmare ea va fi un ansamblu de cascade de cunostine, stari, relatii. Ia-ti ragaz sa o privesti din varf de munte, dupa ce ai urcat impreuna cu cei de acolo!
• Orice concluzie este sfarsitul unui proces de cunoastere!pastreaza-ti loc de intoarcere la ce ai stabilit ca fiind cert.
• Imagineaza-ti ca cei cu care interactionezi in orice forma sunt scopuri umane!de-abia atunci vor capata sens eforturile tale de consultant resurse umane!

Please follow and like us:
This entry was posted in Prezentul ne-efemer... and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *