Bucurie din Oprișenești

Posted by on November 25, 2014

tumblr_me7bpv66ip1r8ip2fo1_r1_500Bucuria e un exercițiu. Un exercițiu simplu de geometrie. Totul e să nu aluneci în spații interstițiale. Trebuie să rămâi în planul certitudinilor.

Unul din planurile astea e alcătuit din linii drepte, alcătuind paralelograme cu șindrile și ceva acoperiș cu smoală. Pe acoperiș un omăt gros de zăpadă.

Sub acoperiș, un șopron ce servea vara ca bucătărie cu miros de pui și usturoi, o tindă c-un trandafir galben  și-o odaie cu pat acoperit de-o pătură lățoasă roșie și miros de mere coapte.

În odaie e cald, e lumină multă ce vine dinspre zăpada de-afară, e busuioc la icoana deasupra patului, e un radio pe masă ce recită poziile parcă din cartea galbenă de-alături. Atmosfera e de sărbatoare, totul strălucește și se înmoaie a dragoste și siguranța. De-afară răzbat glasurile de copii: Marian, Fănel, Luminița, Rodica, Găbița, Valerica, Daniela, Rodica, Florin, Octav, Valeriu, Victorița, Nicu, Elena, Mariana, Aurică…

În curând, satul se pregătește agale, ghiduș pe alocuri, presărând sare pe-ascuns pe ghețușile copiilor, de Neațaluș.

Afară e zarvă, ger și joacă neobosită până-n noapte. Afară e luptă de apărare a ghețușului făurit îndelung împotriva cotropitorilor în frunte cu tanti Mila. Afară e muncă asiduă de dat pe derdeluș ca să alunce sania până se lipește limba de talpa ei.Tot afară e luptă între teritorii cu bulgări meșteriți anume să se împroaște dincolo de meterezele de zăpadă.

Înăuntru e cald și miroase a liniște. A liniște balsam pentru oboselă și refacere. Lemnele trosnesc a iarnă lungă iar plăcinta de bostan sfârâie-n cuptor. Mâinile înghețate bocnă se dezamorțesc într-un târziu când deja țața Marița izbavi de cântat ”Și noi și noi la Ilinca” în timp ce mesteca mămăliga pe foc.

Valuri, valuri de ani s-au așternut peste toate și țața Marița, bătrânica mea de suflet cu tactul și seriozitatea cu care lua în serios bucuria de a trăi, dăinuie în mine ca un sculptor în lucrarea sa.

Lentilele experiențelor așternute s-au tot colorat și și-au modificat dimensiunile dar îmi dau seama de ceea ce e constant si bucurie acum, ieri și mâine.

Cu cât înghețul e mai năprasnic afară, cu atât lemnele trosnesc mai abitir înăuntru.

Și tot așa îmi dau seama că însuflețirea luptei de-afară ți-o alimentezi permanent c-un înăuntru indundat de lumină, dragoste și disciplina.

…pentru satul meu drag, oamenii care mai sunt încă acolo, le-aș dori ca bucuria și zarva copilăriei să rămână neatinsă cu sănii, derdelușuri și babe care vor să strice ghețușul.

 

5 Responses to Bucurie din Oprișenești

  1. MADALINA PALELA

    FOARTE ADEVARAT FLORENTINA!

    • admin

      Hey, Madalina, ma bucur sa te regasesc…; asa ne reunim toti cei plecati prin povestile noastre comune din copilarie.

  2. Florica Constantinescu

    Felicitari! foarte frumos….
    Sarbatori fericite impreuna cu cei dragi.

    (Floricica, o nepoata a lui tanti Marita :))

    • admin

      Multumesc frumos pentru comentariu. Am auzit despre dvs de la Elena. Tata Marita, a fost si pentru mine o bunica mult visata.

  3. marelemicutzu

    Frumos Florentina,intotdeauna ai fost super tare pe compuneri,povestiri etc .Frumos ne aduci aminte de copilarie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*