Zis si facut

sculptura-paul-popescuAzi, nu am foarte multe de zis. Si nu ca n-as avea intamplari ori trairi in mine. Dimpotriva.

Ci, vreau sa ma inund de afara. Sau sa ma drenez de inauntru.

Afara sunt culori, oameni cu vise, oameni cu pasuri infasurate in iluzii.

Si stiu ca nu pot rezolva tot ce mi se cere, nici macar o sutime la o valoare rezonabila.

Insa ca orice om, vreau sa contribui. Si ca sa contribui se cere sa ma scutur de iluzii. Sa transez in idealisme, sa pun mana pe dalta si sa sculptez hotarat in mine.

Asta cere rabdare, perseverenta si viziune.

Privesc un apus sangerand inspre Somesul indiferent si trecator si inca sper ca n-o fi asa de indiferent precum insinueaza el. Dar nu-i treaba mea.

Ma urc in autobuz dimineata. Cum se deschid usile, se-arata singuratatea imprimata pe chipurile trecatorilor absorbiti de playlistul matinal. Castile sunt marcaje pentru insulele calatorilor. Cati calatori, atatea lumi, atatea solitudini. Dar nu-i treaba mea.

Versul atarnat pe geam te aduna laolalta.

Cineva s-a gandit sa anime/culturalizeze navetistul de oras c-un vers in geam. Ce intamplare!

Acel cineva a hotarat: ba-i treaba mea!

Sursa foto: aici

Please follow and like us:
This entry was posted in Prezentul ne-efemer.... Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *