Moara de idei- Pregatire de Craciun

iarna-in-sat1390575161Daca ma uit atenta in jur, n-am cum sa nu ma mir de ce neasteptat e sa fiu aici. Zgomotul orasului, cladiri cu arhitectura baroca, tramvaie, masini si oamenii grabiti spre corporatii. Toate devin parte obsinuita din fundalul zilnic. In urma cu 30 ani, pesemne ca era mai multa lumina, mai putini trecatori, 0 corporatii si, din nou, tramvaie. Aici, vreau sa spun.

Acolo, in urma cu 30 de ani, mergeam la gradinita cu gentuta pe umar, sarafanul albastru si camasa portocalie si pardesiul gri. Omatul scartaia sub cizme. Era vremea cand se taiau porcii. Satul rasuna de guitatul lor. Pana la gradinita, traversam drumul, curtea scolii si-atat. Ai mei pesemne ca-si incepusera de ceva ore bune lucrul in gospodarie. Satul intreg se pregatea treptat pentru sarbatoare. De-abia asteptam ritualurile de Craciun. In ajun, tata imi taia o creanga din bradul din fata casei, caci greu se lasa convins sa cumpere un brad. Instalatia era fascinatia cea mai de pret; mie imi parea o minune dumnezeeasca luminitele acelea si beteala si globurile, toate stranse intr-o cutie an, de an. Punctul culminant era seara de ajun cand nu-mi mai incapeam in piele de nerbadare pentru ca a doua zi se intamplau multe lucruri fascinante: dimineata cand sarmalele palpaiau pe soba, ma imbracam si ieseam cu gasca la colindat. Tot satul rasuna de Neatzalus: “Buna dimineaaaaata, la mos Ajuuun…/Am venit si noi o data/La un an cu sanatate/”. Era inca noapte si tremuram de emotie si radeam si ne imbulgaream o ceata de 5-7 copii…ajungeam acasa pe la pranz rupti de foame. Mancam fasole ori pilaf de post. Inca era post…Facea parte din suspansul si pregatirea punctului culminant- venirea lui Mos Craciun.

Ritualuri, disciplina, voiosie. Toate is acolo la sat. Sau, mai bine zis, erau.

Daca vrei sa devii cineva, trebuie sa inveti carte, copile!

Oare?

Acum, mai tarziu cu 30 de ani, Mos Craciun vine de cand cad frunzele. Vine in piata, in mall, la scoala, la serviciu, acasa, la gradinita, atat de des incat copilul se imunizeaza dupa un an de zeci de Mosi Craciuni. Omatul nu mai scartaie sub cizme. Guitatul porcilor e departe. Colindele is anulate de interfon. Postul e depasit.

Orasul are alte preocupari decat bucurie. El trebuie sa se vanda.

Si totusi, pe noi, nu ne poate vinde. Sau?

Please follow and like us:
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *