Liniste

Bonzai_In_NatureTe-am cautat in dimineti risipite-ntre cani de cafea si fum rebel de tigara.

Imi strigai patimas si deschis revoltele tale perene.

Ti-am sorbit cuvintele in mintea mea ciuruita de gloantele izolarii de lume.

Si-am crezut cu tarie si credinta ca esti ceva soi din categoria “la fel ca mine”.

In intortocheatele si zbuciumatele mele impiedicari cu viata, ma-ntorceam constant catre tine.

Ma miceam intr-adins, imi caricaturizam voit intamplarile acestea uitate

Sa te fac sa te simti confortabil pe divanul din anticamera inimii mele.

Dar azi de-abia ma prind, numarand  c-ai venit adesea doar pentru ca eu te-am chemat.

Iar durerile si zvarcolirile tale cele mai tari sunt doar ale tale si-ale nu stiu cui,

In orice caz, sechestrate-ntr-un cufar la al carui cifru n-am acces.

Si-acum aflu si eu intr-un tarziu, ca un copil incapatanat sa reziste coacerii

Ca strigatul meu catre tine, prietene, era doborat de-un hau ce se deschide-ntre noi

Si-i inghite eventualul ecou c-un vant singuratic si surd ce hauie a :

Linisteeeeeeeeeeee!

 

Please follow and like us:
This entry was posted in Prezentul ne-efemer... and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *