Nimeni intre important si detalii

Posted by on April 14, 2016

106-dencescu-danielCresc din convoiuri de ras si lacrimi

Ma-nconvoi de orice strigat

sau de ecoul unui conflict mocnit.

Ma compun din  teorii, sange si

toti oamenii pe care-i inteleg.

Lumina mare e la granita, peste epiderma,

La cei pe care-i simt si-i banui de autenticitate.

In mijlocul lor sunt toti ai mei

Asteptand tacuti la flacara credintei mele

Alungati cu nervii si toanele mele.

Suspinand, tacand si-ntelegandu-ma, uneori.

Intre lumina de-afara, de la ceilalti

Si flacara dinauntru e un zid,

Un zid gros de vina

Vina de a inversa importantul cu detaliile.

Oamenii mei se sufoca de-nghesuiala

si fumul nerabdarii mele

de-a consuma tot ce-i strain si nou,

fara sa-mi pese ca inauntrul meu

nu e nimeni!

Doar eu si Dumnezeu.

Sau poate doar El.

Dumnezeu imi indica uneori

sa iau loc acolo inauntru,

sa poposesc in fata oglinzii,

sa-mi lepad sarafanul, camasa pipita si panglica alba.

sa-mi strang cea mai profunda imbratisare-n jur,

si sa-mi plang prelungit

tot ce s-a prabusit acolo, in haul lasat de tatal meu.

Stiu ca sunt camari nedeslusite

In care nu am indraznit inca sa intru

De teama c-am sa uit drumu-napoi spre lumina.

Dar am sa alerg atat de crunt,

Atat de neinduplecat, cu fruntea spre cer

Sa nu cumva sa fie prea mult timp

Si sa uit cine eram inainte

Sa fi intrat asa de departe in mine.

Sursa foto: aici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*