Bucurii simple si nepretuite

Posted by on May 1, 2016

p_grigorescu4“Fapte” au plantat pe nepregatite pe malul Somesului niste corpuri de lemn, de-o forma pe cat de ciudata, pe-atat de atragatoare in scop de taifas ori de hirjoana pentru pusti.

Cuibarita in scobitura unei astfel de forme m-am trezit calatorind pe-un alt taram. Taramul bucuriilor simple. Si pe cat de neasteptata a fost calatoria asta  a mea, pe atat de surprinzatoare a fost redescoperirea acestui taram unde memoriile afective isi modeleaza cum vor ele nestemate si castele de emotii pozitive.

Recunosc, am profitat si de joaca in tihna a copiilor ce se rostogoleau prin iarba, savurand din plin dulcea libertate a zbenguielii in aer liber. Asa ca ne bucuram toti trei de rastimpul acesta de libertati fara sa ne pese de reguli, restrictii ori judecati.

Cheia catre taramul spre care urma sa calatoresc cred ca a fost o mare recunostinta pentru ceea ce este. Imprejurimile acestea, incredibil de armonios intalnite: mirosul apei, jocul luminilor in penajul ratelor pentru care am iesit azi, sa le hranim; bancile randuite pe mal, ce invita la contemplare, parcurile verzi unde poti alerga, poti supraveghea linistit jocul copiilor si o mare liniste si echilibru intre toate formele de relief ori opera omeneasca, ca si-ntr-o oaza in care salbaticia a permis sa fie imblanzita atat cat sa nu miroasa a comercial…inca.

Aici e acasa-ul copiilor mei, mi-am zis. Un acasa in plin oras civilizat si totusi atat de natural- cu mult verde, miros de apa, chiar si-o fasie de plaja, piste de alergare ori de ciclism. Si pe acele maluri imbracate in iarba, ei se rostogolesc acum, aceleasi maluri pe care-si faceau un fel de derdelus cu saniile asta iarna…Aici este copilaria lor. Din aceste culori, mirosuri, si senzatii isi vor constitui ei memoria afectiva ce-i va insoti toata viata in tot ceea ce vor iubi, intreprinde si visa. Din acest miros de Somes, umbre de parc, textura de iarba isi vor constitui iubirile, uitarile, renuntarile sau curajul de mai tarziu.

Si-asa am intrat in taramul memoriilor mele afective. Si-asa mi-am accesat cu ochii inchisi, scaldata de lumina blanda a soarelui, in scobitura acelei forme de lemn, cele mai semnificative amintiri despre cum simteam lumea la varsta lor intr-o alta zona, desigur, acasa, in Baragan.

Una dintre ele este noaptea, la lumina unui felinar, cu lumina calda prin care, fulgi mari de nea, venind navala, hotarati sa se astearna si sa-mi bucure obrajii de atingerea lor proaspata si jucausa. A fost un fel de prima intalnire cu cerul, acolo in lumina calda a unui felinar.

Apoi , e despre un lac. Un lac proaspat construit dintr-o ploaie bogata de toamna. Am iesit dupa ce ploaia s-a astamparat. Inaintam agale cu cizmele de guma prin aceasta imensitate de apa si -am simtit treptat cum intru intr-o noua realitate in care zgomotele satului raman undeva in fundal si sunt doar eu si senzatia aceea de imensitate fara granite.

Mai e ceva din aceeasi gama cu copacii. Mi-amintesc doua fragmente despre asta.

Adeseam imi placea sa evadez mergand cu bicicleta departe de sat. Imi luam mainile de pe ghidon si priveam inspre varfurile plopilor ce-si uneau capetele semete deasupra drumului. Era o senzatie de inceput de zbor.

Apoi , liziera de la marginea satului. Care n-a durat prea mult. Nu stiu de ce. Mi-amintesc foarte vag, senzatia de intuneric proaspat si verde inchis. Era un vis real. Un fragment de padure in arsita unei campii monotone in Baragan.

Senzatiile acestea si inca cateva compun peisajul copilariei mele interioare, tineretii mele eterne. Ca un tapet ireversibil al peretilor sufletului meu. Cu cat ele se fauresc mai devreme, cu atat sunt mai stabile si de nedeslipit.

Ma gandesc, astfel, la copiii nostri. La lumea lor din interior. Ea se compune acum, cu fiecare senzatie noua, imprimabila acolo in sufletelele lor… Si ele vor capata un nume mai tarziu in viata lor de adulti.

Mi-as dori ca Acasa-ul lor sa fie cat mai primitor, bogat in culori si camara de simturi de amortizare pentru caderile si urcusurile de mai tarziu.

De-asta sper sa fie mult joc in aer liber si cat de putin prilej de prizonierat in paza televizorului.

 Sursa foto: aici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*