Linistea

Posted by on September 29, 2016

femeie-in-iarbaLinistea mea e pierduta de cateva zile. Cand alerg o intrezaresc, dar mi aluneca ca o naluca, in timp ce scrutez asfintitul.

Nu mai vrea sa se intoarca acasa. E incapatanata ca mine.  In locul ei mi-a ramas, asa ca de-un borcan de cateva sute de grame de lacrimi la care nu pot nicicum desface capacul, sa mai deversez din tensiune.

Sunt intr-adevar cateva momente in zi cand am observat ca ar da tarcoale sa se cuibareasca la loc, inauntru. E ca-ntr-un joc de de-a v-ati ascuns cu roluri de hard to get. Cu cat ma las absorbita de ceea ce fac si traiesc momentul, cu atat parc-o vad cu ochii mijind sa vina acasa.

Cu cat o caut si-ncerc s-o ademenesc, cu cat o ravnesc mai tare sa fim iara impreuna, cu-atat pleaca mai departe.

Cum mi-e caracteristic in astfel de jocuri caci deh, sufar de teama de abandon, cred c-am sa renunt.

Voi alege sa traiesc in nelinisite. Renunt s-o mai caut.

Poate se va intoarce candva. Caci in zilele astea, e prea pretioasa.

Liniste. Liniste. Dac-o zariti, totusi, spuneti-i c-o mai astept.

Sursa foto: aici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*