Intrebarea ca inviere

Posted by on April 15, 2017

Dintotdeauna am fost fascinata de intrebari, de aceasta unealta a gandirii articulata ca o sageata mesterita anume spre a te plonja in lumea altcuiva.

Si, cred ca una din cele mai mari aspiratii a fost pentru mine sa vad lumea, macar pentru o milisecunda prin ochii altcuiva. Intotdeauna m-am intrebat: cum o fi sa vad intunericul pe care-l vede altcineva  sau cum o fi sa simt fluturii in stomac pe care-i simte altcineva si cum va fi sa ma reintorc in lumea mea interioara inapoi, in mecanismele mele receptoare dupa ce am vazut cum e sa fiu in interioul altcuiva. Ce transformare ar fi in lentilele mele prin care as percepe orice traire, eveniment, senzatie de-acolo incolo! Relativitatea a ceea ce stiu ar fi dovedita clar si cert pentru totdeauna. Insa nu e posbil sa-mi realizez acest vis direct niciodata. Si-atunci,  cumva, mi se pare ca intrebarea e unica punte fragila spre a accesa perspectiva altcuiva. Intrebarea la baza devine, asadar un mijloc de a-ti satisface curiozitatea despre diferite aspecte ale vietii: de la “Care-i formula lui Pitagora” pana la “Care-i cel mai bun film premiat la Oscar?”

Apoi mai e intrebarea ca unealta de evaluare a ceea ce stie, poate, intelege sau crede celalalt. “Din ce surse iti procuri energia sa faci fata la…?”

De ceva vreme ma preocupa insa aspectul intrebarii ca mijloc de vindecare a suferintei, ca provocare a schimbarii credintelor intr-o situatie de impotmolire sau ratacire. In scoala de terapie pe care o urmez, am privilegiul sa aflu despre subiectul intrebarii ca instrument concret de schimbare. Ca si cand te-ai gandi ca mergi cu un simptom la medic, iar acesta iti provoaca autovindecarea prin intrebare, fara sa fie nevoie sa te incadreze intr-un tablou clinic, fara sa-ti indice un medicament anume. Si nu numai ca te vindeci de durerea cu care te-ai dus la medic, ci dobandesti o noua functionalitate ce te ajuta sa previi pe viitor simptome similare: inveti sa reflectezi, sa te auto-interoghezi intr-un fel anume ce te mentine echilibrat.

“Pe cine respecti destul de mult incat sa il crezi daca ar avea idei diferite de ale tale?” sau ” Exista cineva care s-ar osteni sa te convinga ca parerile tale erau gresite?”

Un atlet spunea la 40 de ani: “Mi-am dat seama ca pana acum mintea mea m-a pacalit”.  Cum e posibil sa ajunga cineva la o astfel de optica despre sine? la o asemenea schimbare de macaz? Cum ar fi sa afli intr-o zi ca cel mai puternic adevar al tau a fost de fapt cea mai mare iluzie ce te-a abatut profund de la a trai cu adevarat viata de pana atunci?

Maturana spune ca ar exista trei moduri prin care apare schimbarea veritabila in lumea interioara la incidenta cu un altul: primul este prin dragoste (!), altul este sa schimbi mediul, devenind un strain iar a treia sa te retragi in singuratate.

Daca nu te-ai indragostit de curand, nici n-ai emigrat si nici nu te-ai retrage in sihastrie, dar totusi simti ca te-ai impotmolit si doare psihic vorbind, psihoterapia poate fi un raspuns.

Terapeutii insa nu schimba oameni, ci adreseaza anumite tipuri de intrebari menite sa deranjeze certitudinea ca “tu esti de vina!”, sa inverseze false prioritati, sa reaseze semnificatiile, sa distruga mituri ca sa doara un pic cat sa te descalcesti de credintele false ce te tineau blocat in resemnare si neputinta.

Daca problema cea mai mare ce-mi framanta mintea ar disparea cu ce as umple golul lasat de disparitia ei?

De la raspunsul foarte personal al acestei intrebari incolo incepe adevarata responsabilitate de a decide intr-o singura viata in care ne facem planuri, ne bucuram, intelegem, credem in adevaruri ce ni se par de neclintit, ne lovim cu tot cu ele de pereti, ca sa urlam apoi ori sa ne frangem in tacere si alergam mai departe pana la ultima suflare crezand c-am trait cum am putut mai veritabil.

Daca toate fricile ar disparea, ce as face diferit, de ce-am facut pana acum?

As invia. Dar mai intai e nevoie de dus o intrebare pana la capat. Cand va veni timpul sa ne-adunam  puterea sa smulgem vietii un raspuns pe cinste?

Sursa foto: aici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*