Se întâmplă ca la inceput de an școlar, să se împletească în sufletele copiilor atât nostalgia după vacanță și joc liber cât și entuziasmul firav al ambalării motoarelor spre lecții, teme, teze și antiteze. Și nici n-apuci bine să faci stocul de coperți, culegeri, caiete, echere și ghiozdane că și încep să se umple caietele de pretutindeni cu compuneri despre toamnă, prietenie, omenie dar mai ales cu compuneri despre ”Vacanța mea de vară”.
Copiii, de la caz la caz împărtășesc mai mult sau mai puțin vioiciunea sau grijile părinților, însă pentru un copil anume, dintr-o clasă a V-a a anume, din Cluj, compunerea aceasta despre cum a fost vacanța lui și a familiei lui devine un mesaj într-o mare de lacrimi infinite oglindite de inocență, multă iubire și speranță.
Băiețelul acesta cu părul cârlionțat, firav și cu ochii bruni ca și castanele coapte ce reflectau pâna mai ieri bucuria jocului cu frățiorul și cățelul lor uriaș, azi își simte inima pustiită de vestea năprasnică a unui accident teribil primită în data de 08 septembrie.
Printre compunerile cu povești joviale, luminoase de vacanță, compunerea lui se detașează ca un mesaj, greu și curajos țesut din negură, așteptare cuminte, dor și speranță:
”Accidentul
În vacanța aceasta de vară am fost cu familia mea la Dunăre.
Acolo am pescuit și am mâncat cea mai bună ciorbă de pește din lume. Din când în când mai mergeam pe șantierul tatălui meu.
După, cam două săptămâni ne pregăteam de plecare când mama, eu și fratele meu am aflat ceva oribil!
Tata a avut un accident de mașină grav!
Acum e în comă la spital în stare stabilă.
De abia aștept să il revăd. Îmi e tare dor de el!”
Se spune că atunci când cei dragi vorbesc cu oamenii aflați în comă, cresc șansele ca aceștia să-și revină. Și mă rog ca gândurile simple, pline de dragoste ale acestui baiețel să străpungă zidurile, tot ce-i material, inert și rece, să prindă aripi nevăzute și să ajungă ca prin minune în centrul inimii tatălui lui zdrobit de neșansa unui accident inimaginabil și să-l facă puternic și nestrămutat în dorința de a se întoarce acasă alături de copii, soție și cățelul lui credincios, singurul martor tăcut al accidentului.
Se întâmplă să știu o toamnă aspră, crudă în al 9 lea an al vieții mele când tatăl meu a plecat dintre noi și de-atunci, în locul lui și-a facut loc un gol întunecat în sufletul meu ca o scorbură ce-mi umbrește fiecare toamnă.
Tata este omul în funcție de care îți construiești reperele în această lume. El e stâlpul la care te întorci să te adapi cu siguranță, fermitate în decizii, neînfricare. Când tatăl dispare, lumea devine o junglă mai devreme decât ești pregătit tu să o înțelegi și s-o înfrunți. Tata este terenul de sub picioare, atunci când crezi că totul se surpă.
Iar acest tată al acestor copii, este unul din cei mai erudiți, capabili și curajosi oameni pe care i-am cunoscut vreodată. De la galeriile descoperite în cele mai adânci peșteri, structuri geo-morfologice, literatura rusa, ori univers al credințelor și până la cele mai recente descoperiri în știință și tehnică, te poate fascina cu orice poveste într-un mod savuros și metodic cum rar mi-a fost dat să văd și prin prisma profesiei mele, am cunoscut destul de mulți oameni. Acest om mai are multe de oferit acestei lumi.
Haideți să facem cumva ca această toamnă din acest an să nu fie pentru acești copii o toamnă aspră și crudă!
Tatăl lui e în spital, în comă și în curând va fi transferat într-un centru de recuperare, unde se va cere mult efort din partea medicilor ca aceștia să înfăptuiască cu ajutorul lui Dumnezeu o minune!
Haideți , printr-un gând bun, o rugăciune înălțată la bunul Dumnezeu să facem posibil ca acești 2 copii să aștearnă o compunere despre vacanța viitoare de Craciun luminoasă, despre fapte bune și-o minune prin care tatăl lor s-a întors acasă.
Și pentru cei ce doriți să contribuiți cu cat de puțin efort financiar la cheltuielile de recuperare, îmi puteți lăsa un mesaj pe adresa de email flori0101@yahoo.com si revin cu detaliile necesare donației.
