Ce inseamna acest blog?

Update 2015: Acum e la moda, toata lumea scrie. A avea blog devine un simptom al unei plictiseli burgheze frecvent intalnit in populatia feminina. Nu spun ca eu n-oi fi scriind din acelasi motiv. Spun doar ca scrisul pentru mine este activitatea cu o putere de absorbtie uimitoare ca si in triunghiul bermudelor. Nu mai exista timp atunci cand dantelez imagini mentale intr-o forma mesager pentru emotii.

Inceputurile lui au fost in 2010, inainte sa devin mama. Banuiesc ca la vremea aceea blogul acesta insemna puntea mea de comunicare cu lumea adulta, intrezarindu-ma innecata in scutece, biberoane si jucarii pentru vreo doi ani de zile. Apoi au fost sa fie 3 ani de zile, pentru ca a mai venit si-al doilea copil pe lume…si-atunci blogul acesta avea sa fie mirarea, stupoarea si incantarea mea de a-mi dedica complet fiinta intre cele doua minuni care-mi schimbasera viata ca un taifun de dorinte implinite ce infuzeaza fericire in tine la o presiune constanta, 24 din 24.

Apoi, blogul acesta avea sa fie supapa de aerisire la impletirile de convingeri, dreptati si orgolii ale vietii in patru. Adica cuplu casatorit cu doi noi membri avalansa inspre tihna dragostei lor. De aceea, veti vedea multe din postarile acestea vor fi suficient de abstracte si diluate filosofic incat sa nu sune a dor si jale sau mai rau, telenovela.

Treptat, imi dau seama ca acest blog se transforma intr-o cautare a mea de mine. Ma caut, da. Ma caut alergand, citind si scriind aici pentru voi si pentru mine.

In comentariile voastre, ma adulmec, ma izbesc adeasea, ori ma las mangaiata si cresc. Cand acestea lipsesc, atunci stiu ca am cel mai mult de crescut. Pentru ca, pesemne, scrisul devine prea ermetic ori prea sec.

Cu blogul acesta ma fac mare. Si ce vreau sa ma fac cand voi fi mare?

Vreau sa fiu un om care sa contribuie, sa faca lucruri care conteaza, dureaza si sprijina tot ce e bine.

Pentru asta mai intai vreau sa fiu atenta, sa inteleg, sa scriu si sa dau vietii inapoi ce am primit.