Category Archives: Uncategorized

Se-aprind stingher felinarele pe-alei Greierii rasar strengari in rapsodii E-atat de vara! si-atat de seara! Incat m-aplec sa-mi acord vioara de dulci amintiri Si-mi cad pe rand sperantele-n suflet c-ai sa ma stii.   E aici o banca-n parc adapostita … Continue reading →

Jocul de-a Nadia Comaneci, cu coronite din iarba, juriu si podium improvizate toate acolo pe loc in curtea scolii, e cea mai frumoasa amintire din copilarie. Is si altele, gen poeziile lui tzazta Maritza, jocul cu saniile, caii la fuga, … Continue reading →

Jobul meu imi ofera multe privilegii. De la cafea, fructe si masaj pana la provocari intelectuale de toate culorile. Insa unul dintre cele mai importante privlegii este acela de a intalni oameni, in fiecare zi cel putin 5. Uneori, rar, … Continue reading →

Am coborat cu felinarul In jos era ceata, in sus era intuneric Mi-am infipt unghiile-n mine sa nu cad pe scara Eram infrigurata cu fiecare treapta Am asteptat sa se faca ziua sa urc inapoi Dar deseara ori maine dimineata … Continue reading →

In general alerg singura. Cu castile infundate in urechi, cu peripetiile de peste zi derulandu-se prin rasnita mintii, cobor in mine, ca sa zic asa si astept cu nerabdare euforia ce se instaleaza ca si dupa o dusca zdravana de … Continue reading →

Emotiile varsate pe tastatura sunt mesagerii libertatii mele. Fiecare din noi avem o ancora a libertatii : unii se catara-n pesteri, altii escaladeaza-n munti, multi plonjeaza in adancurile marii, eu si altii ca mine ne cataram pe tastatura, incercand sa … Continue reading →

Cel mai mare dar pe care ni-l putem face noua insine de multe ori este sa te debarasezi de credinte, ganduri de care suntem puterninc atasati. Aceste ganduri decid pentru noi de-a lungul vietii “ce se cuvine”; ” ce e … Continue reading →

Ruginie si treaza Toamna mintii mele Dantuie si vegheaza. Oachesa, prin a lumii zabrele Imprastie doruri si umbre Inmoaie inimi stinghere Te-nmbie sa cresti si sa arzi Inauntru cronici ale durerii Sa razi si sa traiesti viu Pe-aceesi purpurie lungime … Continue reading →

Linistea mea e pierduta de cateva zile. Cand alerg o intrezaresc, dar mi aluneca ca o naluca, in timp ce scrutez asfintitul. Nu mai vrea sa se intoarca acasa. E incapatanata ca mine.  In locul ei mi-a ramas, asa ca … Continue reading →